vinderel sm vz vindereu

vinderel s.m. (ornit.; reg.) Vindereu (Falco tinnunculus și Falco vesperinus). • pl. -ei. /vinder[eu] + -el.

VINDEREL, vinderei, s. m. (Ornit.; regional) Vindereu.

VINDEREU, vinderei, s. m. Numele a două specii de șoimi mici; vinderei (Falco tinnunculus și vespertinus). [Var.: vindireu s. m.] – Cf. magh. vándorsólyom. corectat(ă)

vendereu sm vz vindereu

ventireu sm vz vindereu

vinderău sm vz vindereu

vindereu sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~el, (reg) ven~, ventireu, ~rău, ~dirău, ~direl, ~direu, vipde~ / Pl: ~ei / E: ns cf mg vandoról, vándor] 1 (Șîc ~el-roșu, ~el-de-turnuri) Pasăre răpitoare, de zi, din familia falconidelor, cu capul și gâtul de culoare cenușie cu pete negre, cu spatele roșu-cărămiziu și cu partea ventrală de culoare deschisă, pătată cu negru, care are un zbor caracteristic ce-i permite să rămână nemișcată, lovind aerul cu bătăi scurte și repezi din aripi Si: vânturel¹ (4), (reg) marinică, veringhel (Falco tinnunculus tinnunculus). 2 (Șîc ~el-cu-picioare-roșii, ~el-de-seară) Pasăre răpitoare, de zi, din familia falconidelor, cu capul și spatele cenușii și cu pântecele ruginiu Si: vânturel¹ (5), șoimuleț-de-seară (Falco vespertinus vespertinus). 3 (Șîc ~el-mic, ~el-cu-ghiare galbene) Pasăre răpitoare, de zi, din familia falconidelor, cu spatele de culoare roșie-cărămizie și cu penajul ventral gălbui Si: vânturel¹(7)-mic (Falco naumanni naumanni). 4 Pasăre răpitoare, de zi, din familia falconidelor, cu capul, gâtul și spatele albastre-cenușii cu dungi negre și cu pântecele galben-roșcat cu pete brune Si: șoim, erete-de-iarnă, șoimuleț-pitic, gaia-găinilor (Falco columbarius aesalon). 5 Pasăre răpitoare, de zi, din familia falconidelor, cu capul și gâtul negre, cu spatele cenușiu-albăstrui și cu partea ventrală alburie cu numeroase dungi transversale Si: șoim (Falco peregrinus peregrinus).

vindirău sm vz vindereu

vindirel sm vz vindereu

vindireu sm vz vindereu

vipdereu sm vz vindereu

vindereu s.m. (ornit.) Numele a două specii de șoimi mici (Falco tinnunculus și Falco vesperinus); vinderel. • pl. -ei. și vindireu s.m. /cf. magh. vándor, vándor[sólyom].

vindireu s.m. v. vindereu.

BLEANDĂ¹ (pl. blende) sf. 1 🐦 – VINDEREU ¶ 2 Momîie, sperietoare: rămase ca o ~ cu mîinile în vînt (D.-ZAMF.).

❍BLENDEREU sm. Olten. 🐦 VINDEREU [bleandă¹ + vindereu].

❍CAIE sf. Trans. Maram. 🐦 1 = GAIE ¶ 2 CAIA- GĂINILOR = VINDEREU [ung. kánya].

ERETE, HERETE, ‡ARETE DOS., ‡HĂREȚ BIBL. sm. 🐦 1 Pasăre mare, răpitoare, de coloare cenușie, cu pîntecele alb, picioarele galbene și ciocul negru; sboară repede și sgomotos, atacînd toate păsările și mamiferele mici; numită și „(he)erete- de-porumbei”, „uliu” sau „uliul-găinilor”, „hărău”, „cobăț”, „găinar”, „porumbar”, etc. (Astur palumbarius) (🖼 1997): el se repezea ca un erete și i-l smulgea din mînă I. -GH. ¶ 2 Pasăre răpitoare, cu spinarea albastră, capul cenușiu și cu o pată albicioasă pe ceafă, cu penele cele mari ale aripilor și ale cozii negre; sboară ca rîndunica, ținîndu-și aripile încovoiate ca o secere; se hrănește cu păsărele și e spaima rîndunelelor, din care cauză e numită și „eretele-rîndunelelor” (Falco subbuteo) ¶ 3 ~ -ROȘU, ~ -DE-SEARĂ = VÎNTUREE ¶ 4 ~ -DE- IARNĂ, ~ -PITIC = VINDEREU [probabil de aceeași origine cu HĂRĂȚ].

VINDEREU, vinderei, s. m. Numele a două specii de șoimi mici; vinderel (Falco tinnunculus și vespertinus). [Var.: vindireu s. m.] – Cf. magh. vándorsólyom. corectat(ă)

VINDEREU, vinderei, s. m. (Regional) Specie de șoim mic, de culoare cenușie-ruginie, cu zborul caracteristic, care îi permite să rămînă adesea nemișcat, bătînd aerul pe loc (Falco tinnunculus); vinderel, vînturel. – Variantă: vindireu (CREANGĂ, A. 73) s. m.

VINDEREU ~i m. Pasăre sedentară răpitoare, asemănătoare cu șoimul, dar de talie mai mică. /<ung. vándorsólyom

vindereu m. Mold. Tr. specie de șoim (Falco peregrinus): cetatea Neamțului stă strejuită de ceucele și vindereii CR. [Ung. VÁNDOR (SOLYOM), șoim pribeag].

venderéŭ, V. vindireŭ.

vindiréŭ m. (ung. vándor [solyom, șoĭm], călător. V. handralăŭ). Est. Un fel de ulĭ foarte mic care trăĭește și pin zidurile clopotnițelor. – Și vendereŭ (Î. I. 1937, 846).

!vinderel (pop.) s. m., pl. vinderei, art. vindereii

vinderel s. m., pl. vinderei, art. vindereii

*vindereu/vinderel s. m., art. vindereul/vinderelul; pl. vinderei, art. vindereii

vindereu s. m., art. vindereul; pl. vinderei, art. vindereii

vindereu (-ei), s. m. – Șoim (Falco aesalon). Mag. vándor (sólyom) „(șoim) călător” (Cihac, II, 539; Gáldi, Dict., 98; R. Riegler, Miscell. Schuchardt, 2). Cf. vandralău.

VINDEREL s. v. vindereu, vânturel.

vinderel s. v. VINDEREU. VÎNTUREL.

VINDEREU s. (ORNIT.; Falco tinnunculus) vânturel, (reg.) marinică, șușugaie, vetrușcă, vinderel, (prin Olt.) șurligaie.

VINDEREU s. (ORNIT.; Falco tinnunculus) vînturel, (reg.) marinică, șușugaie, vetrușcă, vinderel, (prin Olt.) șurligaie.

vinderél, vinderei, (vinder, vindereu), s.m. Șoim (Falco aesalon). ■ (top.) Vinderel, lac periglaciar în Parcul Național Munții Maramureșului, în șaua dintre vf. Farcău și vf. Mihailec, la 1.615 m altitudine. – Din vindereu + suf. -el (Șăineanu; DEX, MDA).

vinderel, (vinder, vindereu), s.m. – (ornit.) Șoim (Falco aesalon). ♦ (top.) Vinderel, lac periglaciar situat în Parcul Național Munții Maramureșului, în șaua dintre vf. Farcău și vf. Mihailec, la 1.615 m altitudine; are o lungime de 155 m, lățimea de 85 m și adâncimea maximă de 5,5 m (Decei, 1981: 37-39; v. și Timur, 2007, 2007: 93). – Din vindereu [< magh. vándor(sólyom) „șoim călător”] + suf. -el (Șăineanu; Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

vinderel, (vinder, vindereu), s.m. – (ornit.) Șoim (Falco aesalon). Vinderel, lac glaciar în M-ții Maramureșului, sub vf. Mihailec, la 1690 m. – Din magh. vándor (sólyom) „șoim călător” (Cihac cf. DER).