VINDECEÁ, vindecele, s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, cu proprietăți medicinale (Stachys officinalis). – Vindeca + suf. -ea.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

VINDECEÁ ~éle f. Plantă erbacee înaltă până la un metru, cu flori purpurii, folosită pentru proprietățile ei aromatice și tonice. [Art. vindeceaua] /a vindeca + suf. ~ea
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VINDECEÁ s. (BOT.; Stachys officinalis) (reg.) crețișor, sovârvariță, frunza-tăieturii, iarba-tăieturii, iarbă-de-rană.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vindeceá s. f., art. vindeceáua, g.-d. art. vindecélei; pl. vindecéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink