2 intrări

41 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VINDECARE, vindecări, s. f. Acțiunea de a (se) vindeca și rezultatul ei; însănătoșire. ◊ Loc. adj. Fără vindecare = incurabil. – V. vindeca.

VINDECARE, vindecări, s. f. Acțiunea de a (se) vindeca și rezultatul ei; însănătoșire. ◊ Loc. adj. Fără vindecare = incurabil. – V. vindeca.

vindecare sf [At: PSALT. 71 / V: (înv) ven~ / Pl: ~cări / E: vindeca1] 1 Refacere a sănătății unei ființe suferinde, a unui organ bolnav etc. (prin îngrijire, prin tratament medical etc.) Si: însănătoșire, (pop) lecuire, tămăduire, tămăduială, (îrg) vindec (1), (înv) vindecăciune, vindecătură (1), vrăciune (1), (îvr) vindecat1 (1), vindecământ, vrăciuință. 2 (Îvp; pex; ccr) Remediu (terapeutic). 3 (Pex) Încetare a unei boli, a unei suferințe fizice. 4 (Îla) Fără ~ Incurabil. 5 Cicatrizare a unei răni, a unei tăieturi etc. 6 Eliberare a cuiva de o suferință morală, de o stare afectivă, de un necaz. 7 (Ccr) Mijloc care permite combaterea unei suferințe morale. 8 (Pex) Încetare a unei suferințe morale, a unei stări afective neplăcute etc. 9 (Pex) Scădere în intensitate a unei suferințe morale, a unei stări afective neplăcute etc. Si: alinare1 (4), calmare (1), liniștire, potolire. 10 (Bis) Mântuire. 11 (Îvr) Acoperire a unei daune (bănești).

vindecare s.f. Acțiunea de a (se) vindeca și rezultatul ei; însănătoșire. Vindecarea băieșului rănit îi făcea și acum renumele (AGÂR.). ◊ Loc.adj. Fără vindecare = care este incurabil. • pl. -ări. /v. vindeca.

VINDECARE, vindecări, s. f. Faptul de a (se) vindeca; tămăduire, lecuire, însănătoșire. Vindecarea unei plăgi depinde de coordonarea unei serii de mecanisme diverse biologice, fizice și chimice. MARINESCU, P. A. 81. ◊ Fig. Inimioara rău mă doare Și tu nu-mi dai vindecare. ALECSANDRI, P. P. 303. ◊ Loc. adj. Fără vindecare = fără leac, fără posibilitate de a se vindeca; incurabil. Acum li s-a întimplat poate ceva rău și poate ceva fără vindecare. C. PETRESCU, R. DR. 313.

VINDECA, vindec, vb. I. 1. Refl. și tranz. A scăpa sau a face pe cineva să scape de o boală, a (se) face sănătos; a (se) însănătoși, a (se) tămădui, a (se) lecui. ♦ Refl. Spec. (Despre răni, tăieturi etc.) A se închide, a se cicatriza. 2. Tranz. Fig. A face să dispară, să înceteze o suferință morală, o supărare, un dor etc. – Lat. vindicare.

vindec sn [At: CORESI, EV. 82 / Pl: ~uri / E: pvb vindeca1] 1 (Îrg) Vindecare (1). 2 (Îrg; pex; ccr) Remediu (terapeutic). 3 (Îrg; îla) Fără (de) ~ Incurabil. 4 (Reg; îe) A nu-și vedea ~ul A înceta să mai spere în vindecarea unei boli îndelungate. 5 (Reg; îae) A nu se mai vindeca1 (1). 6 (Reg; îae) A nu se mai restabili moralmente.

vindeca1 [At: PSALT. HUR. 4r/12 / V: (îrg) ~ica, (înv) ven~, (îvr) vendica / Pzi: (și, înv, 6) vindec / E: ml vindicare „a răzbuna”] 1-2 vtr A scăpa sau a face (pe cineva) să scape de o boală, de o suferință fizică Si: a (se) însănătoși, a (se) trata, (pop) a (se) lecui, a (se) tămădui, (îvp) a (se) mântui, (înv) a remedia, (reg) a se războli2, a (se) răzbuna, a (se) vrăciui (3-4). 3 vr (Mol; îe) A se ~ cu zamă de clopot A fi muribund. 4 vtf (C. i. boli, suferințe) A face să dispară (în urma unui tratament medical). 5 vr (D. răni, tăieturi etc.) A se cicatriza (1). 6 vr (Mun) A muri. 7 vt(a) A face (pe cineva) să scape de o suferință morală, de o stare afectivă neplăcută, de un necaz. 8 vt (Pex; c. i. suferințe morale) A face să dispară. 9 vt (Pex; c. i. suferințe morale) A face să scadă în intensitate Si: a alina1 (6), a calma (1), a liniști, a potoli. 10-11 vtr (Bis) A (se) mântui. 12-13 vtr A (se) dezobișnui de o deprindere rea Si: a (se) dezbăra (1), a (se) dezvăța (1-2). 14-15 vtr (Înv; fig) A dispărea sau a face să dispară. 16-17 vtr (Înv; c. i. elemente ale naturii, forme de relief, construcții etc.) A (se) reface (după o calamitate). 18 vt (C. i. fapte, situații deficitare, lacunare) A compensa (1). 19 vt (Îvr) A ocroti. 20 vr (Într-o poezie populară) A se prinde, devenind una cu…

VINDECA, vindec, vb. I. 1. Refl. și tranz. A scăpa sau a face pe cineva să scape de o boală, a (se) face sănătos; a (se) însănătoși, a (se) tămădui, a (se) lecui. ♦ Refl. Spec. (Despre răni, tăieturi etc.) A se închide, a se cicatriza. 2. Tranz. Fig. A face să dispară, să înceteze o suferință morală, o supărare, un dor etc. – Lat. vindicare.

VINDECA, vindec, vb. I. 1. Refl. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A scăpa de o boală, a se face sănătos; a se însănătoși. S-or vindeca plămînii minerilor de-aici. VINTILĂ, O. 25. Piciorul... i-l puse la loc și îndată se vindecă. ISPIRESCU, L. 5. Mulți din bolnavii ruși s-au vindecat aice. NEGRUZZI, S. I 192. ◊ Tranz. Irinuca nu ne putea vindeca. CREANGĂ, A. 27. ♦ (Despre răni, tăieturi etc.) A se închide, a se cicatriza. [Ursul] supse rana... apoi începu a linge, și linse, și linse, pînă ce se închise și se vindecă. ISPIRESCU, L. 345. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la stări psihice sau afective) A alina sau a face să dispară, să înceteze. În toate lunile își găsea de lucru pe-acasă, spre a-și putea vindeca oboseala beției de duminică. REBREANU, I. 59. Nădejdea-mi e la vremea care vindecă toate. NEGRUZZI, S. I 48. ◊ (Complementul indică persoana vindecată) Frunză verde alior, Cîntă cucul în pridvor, Să mă vindece de dor. BELDICEANU, P. 95. Să vă spun eu, oameni buni, dumnealor o vrut să vă vindece de spaima Rusaliilor. ALECSANDRI, T. I 269. ♦ Refl. A-și reveni dintr-o stare sufletească chinuitoare, copleșitoare. D-atunci bolnavul meu de dragoste s-a vindecat așa de bine, că nici n-a mai dat pe la noi. VLAHUȚĂ, O. A. II 61. 3. Tranz. (Învechit și popular) A astupa, a închide o crăpătură, o deschizătură, o gaură; a face una cu pămîntul. La temnița cea de piatră, [care] în pămînt e vindecată. PĂSCULESCU, L. P. 202.

A SE VINDECA mă vindec intranz. 1) A reveni la starea normală (după o boală); a deveni sănătos; a se însănătoși; a se îndrepta; a se lecui. 2) (despre răni, leziuni) A dispărea în urma unui tratament; a se lecui. /<lat. vindicare

A VINDECA vindec tranz. A face să se vindece. /<lat. vindicare

VINDECA vb. (Mold.) 1. A (se) închide, a (se) astupa. Crepă piatra de o ascunsă vindecîndu-să preste dînsă. DVS, 22r. Ei ieșiră, iară Svinția sa au vindecat la loc închisoarea și pecețile. DOSOFTEI, VS. Pămîntul s-au desfăcut ... și l-au sorbit de viu . . . și s-au vindecat pămîntul preste dînsul. DOSOFTEI, VS. ♦ (Despre sprîncene) A se coborî. A: Iară daca veni vreamea de îmbătrîni Isaac, foarte i să vindecasă sprînceanele preste ochi și nu mai vedea. CRON. 1689, 34r. // C: cf. CRON. ante 1730, 35r. 2. A seca. A: Căzură dealurile . . . preste șearpe de vindecară tăul și-l asămănară de să feace șes. DOSOFTEI, VS. // B: Zice D[o]mnul: „Vindec apele aceastea, nu va mai fi de acolo moarte și sterp”. BIBLIA (1688). Etimologie: lat. vindicare.

vindecà v. 1. a scăpa de o boală; 2. a-și recăpăta sănătatea; 3. fig. a mântui de un rău moral. [Lat. VINDICARE, a scăpa (românește: a scăpa de o boală)].

víndec, a v. tr. (lat. vĭndĭco, -áre, a revindica, a răzbuna; it. vendicare, pv. cat. venjar, fr. venger, sp. vengar, pg. vingar). Lecuĭesc, tămăduĭesc, liberez din boală: a vindeca un bolnav. – Vechĭ vendec.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vindecare s. f., g.-d. art. vindecării; pl. vindecări

vindecare s. f., g.-d. art. vindecării; pl. vindecări

vindecare s. f., g.-d. art. vindecării; pl. vindecări

vindeca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vindec, 2 sg. vindeci, 3 vindecă; conj. prez. 1 sg. să vindec, 3 să vindece

vindeca (a ~) vb., ind. prez. 3 vindecă

vindeca vb., ind. prez. 1 sg. vindec, 3 sg. și pl. vindecă

vindeca (ind. prez. 3 sg. și pl. vindecă)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VINDECARE s. (MED.) 1. v. însănătoșire. 2. v. cicatrizare.

VINDECARE s. (MED.) 1. îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, (pop.) sculare, tămăduială, (înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.) 2. cicatrizare, închidere. (~ plăgii.)

VINDECA vb. 1. v. însănătoși. 2. v. cicatriza.

VINDECA vb. (MED.) 1. a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoși, a (se întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ după o lungă boală.) 2. a se cicatriza, a se închide. (Rana s-a ~ )

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vindeca (-c, at), vb.1. (Înv.) A reface, a repara. – 2. A tămădui, a însănătoși. – Mr. vindic(are). Lat. vindĭcāre (Diez, I, 441; Cipariu, Gram., 308; Șeineanu, Semasiol., 185; Pușcariu 1893; Densusianu, GS, II, 21; REW 9347; Rosetti, I, 174), cf. it. vendicare, prov., cat. venjar, fr. venger, sp. vengar, port. vingar. Semantismul diferit al rom. se explică, mai bine prin sensul lat. de a elibera (Rohlfs, Differenzierung, 39), prin ideea de „a pune în stadiul inițial”, cf. sp. reponerse. Uz mai general decît cel indicat de ALR, I, 137. Der. vindecător, adj. (care vindecă, curativ); vindecătoare (var. vindecuță), s. f. (specie de creson, Alliaria officinalis); vindecea, s. f. (plantă medicinală, Betonica officinalis). – Der. neol. (din fr.) vindicativ, adj.; vindictă, s. f.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONTRARIA CONTRARIIS CURANTUR (lat.) cele contrarii se vindecă prin contrarii – Maxima medicinii clasice. V. și Similia similiis curantur.

CURA TE IPSUM! v. MEDICE, CURA TE IPSUM!

MEDICE, CURA TE IPSUM! (lat.) doctore, vindecă-te pe tine! – Dicton prin care se recomandă celor care dau sfaturi altora, să le urmeze ei înșiși, mai întâi.

Contraria contrariis curantur (lat. „Contrariile se vindecă prin contrarii”) – Este principiul medicinei clasice, denumită alopatie (afecțiune contrarie), deoarece combate o suferință prin contrariul ei, bunăoară, răceala prin căldură, și invers. Acest sistem terapeutic este cu totul opus medicinei homeopatice, care a adoptat deviza: Similia similibus curantur (cele asemănătoare se vindecă tot prin cele asemănătoare). Creată de doctorul german Samuel Hahnemann, homeopatia (afecțiune asemănătoare) a fost denumită astfel, fiindcă combate o boală prin agenții care o provoacă (leacuri fabricate din microbii maladiei). Similia similibus găsește în graiul nostru un echivalent foarte plastic: „Cui pe cui se scoate”. ȘT.

Medice, cura te ipsum (lat. „Doctore, tămăduiește-te pe tine însuți!”) – precept latin. Se adresează unei persoane ce recomandă altora sfaturi pe care ea însăși nu le aplică. Deci, atenție la propria noastră comportare, înainte de a îndruma pe alții. FOL.

Similia similibus curantur (lat. „Cele care se aseamănă se vindecă prin lucruri asemănătoare”) – Principiul medicinei homeopatice. Vezi explicația la: Contraria contrariis… ȘT.

Intrare: vindecare
vindecare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vindecare
  • vindecarea
plural
  • vindecări
  • vindecările
genitiv-dativ singular
  • vindecări
  • vindecării
plural
  • vindecări
  • vindecărilor
vocativ singular
plural
vendecare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vindeca
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vindeca
  • vindecare
  • vindecat
  • vindecatu‑
  • vindecând
  • vindecându‑
singular plural
  • vindecă
  • vindecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vindec
(să)
  • vindec
  • vindecam
  • vindecai
  • vindecasem
a II-a (tu)
  • vindeci
(să)
  • vindeci
  • vindecai
  • vindecași
  • vindecaseși
a III-a (el, ea)
  • vindecă
(să)
  • vindece
  • vindeca
  • vindecă
  • vindecase
plural I (noi)
  • vindecăm
(să)
  • vindecăm
  • vindecam
  • vindecarăm
  • vindecaserăm
  • vindecasem
a II-a (voi)
  • vindecați
(să)
  • vindecați
  • vindecați
  • vindecarăți
  • vindecaserăți
  • vindecaseți
a III-a (ei, ele)
  • vindecă
(să)
  • vindece
  • vindecau
  • vindeca
  • vindecaseră
vendeca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vendica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vindecare, vindecărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) vindeca și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vindecarea unei plăgi depinde de coordonarea unei serii de mecanisme diverse biologice, fizice și chimice. MARINESCU, P. A. 81. DLRLC
    • format_quote figurat Inimioara rău mă doare Și tu nu-mi dai vindecare. ALECSANDRI, P. P. 303. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală Fără vindecare = fără leac, fără posibilitate de a se vindeca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: incurabil
      • format_quote Acum li s-a întimplat poate ceva rău și poate ceva fără vindecare. C. PETRESCU, R. DR. 313. DLRLC
etimologie:
  • vezi vindeca DEX '98 DEX '09

vindeca, vindecverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A scăpa sau a face pe cineva să scape de o boală, a (se) face sănătos; a (se) însănătoși, a (se) tămădui, a (se) lecui. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote S-or vindeca plămînii minerilor de-aici. VINTILĂ, O. 25. DLRLC
    • format_quote Piciorul... i-l puse la loc și îndată se vindecă. ISPIRESCU, L. 5. DLRLC
    • format_quote Mulți din bolnavii ruși s-au vindecat aice. NEGRUZZI, S. I 192. DLRLC
    • format_quote Irinuca nu ne putea vindeca. CREANGĂ, A. 27. DLRLC
    • 1.1. reflexiv prin specializare (Despre răni, tăieturi etc.) A se închide, a se cicatriza. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote [Ursul] supse rana... apoi începu a linge, și linse, și linse, pînă ce se închise și se vindecă. ISPIRESCU, L. 345. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A face să dispară, să înceteze o suferință morală, o supărare, un dor etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În toate lunile își găsea de lucru pe-acasă, spre a-și putea vindeca oboseala beției de duminică. REBREANU, I. 59. DLRLC
    • format_quote Nădejdea-mi e la vremea care vindecă toate. NEGRUZZI, S. I 48. DLRLC
    • format_quote Frunză verde alior, Cîntă cucul în pridvor, Să mă vindece de dor. BELDICEANU, P. 95. DLRLC
    • format_quote Să vă spun eu, oameni buni, dumnealor o vrut să vă vindece de spaima Rusaliilor. ALECSANDRI, T. I 269. DLRLC
    • 2.1. reflexiv A-și reveni dintr-o stare sufletească chinuitoare, copleșitoare. DLRLC
      • format_quote D-atunci bolnavul meu de dragoste s-a vindecat așa de bine, că nici n-a mai dat pe la noi. VLAHUȚĂ, O. A. II 61. DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit popular A astupa o crăpătură, o deschizătură, o gaură; a face una cu pământul. DLRLC
    • format_quote La temnița cea de piatră, [care] în pămînt e vindecată. PĂSCULESCU, L. P. 202. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.