VÍNCLU, vincluri, s. n. 1. Piesă de lemn sau de metal formată din două laturi, cu ajutorul căreia se pot trasa sau măsura unghiuri. 2. Bară profilată din oțel sau din metale ușoare, care are în secțiune două aripi. – Din germ. Winkel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

VÍNCLU ~ri n. tehn. 1) Echer cu care se construiește sau se măsoară un unghi. 2) Bară de metal care formează în secțiune un unghi. [Sil. vin-clu] /<germ. Winkel
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VÍNCLU s.n. 1. Echer pentru trasat unghiuri; colțar. 2. Bară metalică profilată în formă de L, cu aripi egale sau neegale; cornieră. [< germ. Winkel].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VÍNCLU s. n. 1. echer pentru trasat unghiuri; colțar. 2. bară metalică profilată în formă de L, cu aripi (ne)egale; cornieră. (< germ. Winkel)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

vínclu s. n., art. vínclul; pl. víncluri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

vinclu, vincluri s. n. (sport) locul de îmbinare a stâlpului și a barei transversale a unei porți de fotbal, handbal, polo, hochei etc.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a lovi (pe cineva) la vinclu expr. a da (cuiva) la cap, a lovi (pe cineva) la cap.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink