VÍNCI, vinciuri, s. n. (Tehn.) 1. Troliu folosit pe bordul navelor. 2. Cric. – Cf. it. vinciglio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

VINCI ~uri n. tehn. 1) Mecanism pentru ridicarea greutăților mari la înălțimi mici; cric. 2) Troliu folosit pe bordul unei nave pentru manevrarea ancorelor. /<it. vinciglio
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VINCI s.n. 1. Cric. 2. Troliu folosit pe bordul unei nave pentru ridicarea greutăților și pentru manevrarea ancorei. [< it. vinci, engl. winch].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VINCI s. n. 1. troliu pe bordul navelor. 2. cric. (după it. vinciglio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VINCI s. (TEHN.) cric, (pop.) vârtej, (Transilv.) șaitău.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VINCÍ vb. v. bate, birui, câștiga, izbândi, înfrânge, întrece, învinge.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vínci (-iuri), s. n. – 1. Cabestan. – 2. Pulie, scripete. – Tc. vinç, cf. ngr. βίντσι, bg. vint. Legătura cu țig. vinğ „legătură” (Graur 194) este improbabilă. Candrea se gîndea la it. vinciglio.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

vinci s. n., pl. vínciuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink