VILEGIATURÍST, -Ă, vilegiaturiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se află în vilegiatură. [Pr.: -gi-a-. – Var.: (pop.) viligiaturíst, -ă, s. m. și f.] – Vilegiatură + suf. -ist.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

VILEGIATURÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană aflată în vilegiatură). /vilegiatură + suf. ~ist
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VILEGIATURÍST, -Ă s.m. și f. Persoană care se află în vilegiatură. [Pron. -gi-a-, var. viligiaturist, -ă s.m.f. / < vilegiatură + -ist].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VILEGIATURÍST, -Ă s. m. f. cel care se află în vilegiatură. (< vilegiatură + -ist)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VILEGIATURÍST s. sezonist. (~ venit la mare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vilegiaturíst s. m. (sil. -gi-a-), pl. vilegiaturíști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vilegiaturístă s. f. (sil. -gi-a-), pl. vilegiaturíste
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink