vilegiaturá vb., ind. prez. 1 sg. vilegiaturéz, 3 sg. și pl. vilegiatureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VILEGIATÚRĂ, vilegiaturi, s. f. Concediu, vacanță etc. petrecută de cineva în afara locului său de domiciliu. [Pr.: -gi-a-. – Var.: (pop.) viligiatúră s. f.] – Din fr. villégiature.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

VILEGIATÚRĂ ~i f. Petrecere a unei perioade de timp, mai ales a vacanțelor (de vară), în afara orașului (la țară sau într-o stațiune balneară). [G.-D vilegiaturii; Sil. -gi-a-] /<fr. villégiature
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VILEGIATÚRĂ s.f. Interval de timp, vacanță petrecută la țară sau într-o stațiune balneoclimatică. [Pron. -gi-a-, var. viligiatură s.f. / cf. fr. villégiature, it. villeggiatura].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VILEGIATÚRĂ s. f. interval de timp, vacanță petrecută la țară sau într-o stațiune balneoclimatică. (< fr. villégiature)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

vilegiatúră s. f. (sil. -gi-a-), g.-d. art. vilegiatúrii; pl. vilegiatúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink