vilaiet sn [At: DUMITRACHE, 18 / Pl: ~e / E: tc vilayet] Diviziune administrativ-teritorială în Imperiul Otoman, guvernată de un valiu.

vilaiet s.n. (în Imperiul Otoman) Unitate administrativ- teritorială condusă de un valiu. • pl. -e. /<tc. vilayet.

VILAIET, vilaiete, s. n. (Turcism învechit) Diviziune teritorială în imperiul otoman; provincie guvernată de un valiu.

VILAIET s. n. diviziune administrativ-teritorială din țările musulmane. (< fr. vilayet)

vilaiet s. n. Diviziune administrativ-teritorială din țările musulmane ◊ „Consiliul de miniștri al Turciei a decretat starea de asediu pentru un interval de o lună [...] în 14 vilayete de frontieră ale țării.” Sc. 21 VII 74 p. 6. ◊ „O misiune de explorare a Oficiului național de cercetări științifice al Algeriei (O.N.R.S.) a prezentat wilayatului Ouargia proiectul de realizare a unei așezări agricole care va folosi energia solară pentru necesitătile gospodărești și cele de producție.” Sc. 24 XI 77 p. 4 [scris și wilayat, vilayat] (din fr. vilayet; DEX)

VILAIET ~e n. Unitate administrativă în Turcia. /< turc. vilayet

vilaiet n. numele marilor provincii ale imperiului otoman.

vilaĭét n., pl. e (V. olat 2). Provincie a Turciiĭ (eĭalet): vilaĭetu Tripolis a fost al Turciiĭ pînă la 1912, cînd l-a cucerit Italia.

vilaiet s. n., pl. vilaiete

vilaiet s. n., pl. vilaiete

vilaiet s. n., pl. vilaiete

vilaiet (-turi), s. n. – Provincie a Imperiului turc. Tc. (arab.) eyalet, prin intermediul fr. vilayet.