VÍKING, vikingi, s. m. Nume dat războinicilor, navigatorilor și negustorilor scandinavi care au întreprins, între secolele VII și X, numeroase expediții în Europa și în America de Nord. – Din fr. viking.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

VÍKING ~gi m. ist. 1) la pl. Populație nomadă care a locuit în nordul Europei în sec. VIII-XII, întreprinzând expediții în Europa și America de Nord. 2) Persoană care făcea parte din această populație. /<fr. Vikings
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VÍKING s.n. (Ist.) Nume dat războinicilor, navigatorilor și negustorilor scandinavi din evul mediu. [< fr. viking].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VÍKING s. m. războinic, navigator și negustor scandinav din evul mediu; normand. (< fr. vikings)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

víking s. m., pl. víkingi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VÍKINGI s. pl. v. normanzi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink