12 definiții pentru viking

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIKING, vikingi, s. m. Nume dat populațiilor germanice de războinici, navigatori și negustori din țările scandinave care au întreprins, între sec. VII și X, numeroase expediții maritime în Europa și în America de Nord. – Din fr. viking.

viking sm [At: IORGA, P. A. II, 21 / S și: wi~ / A și: ~king / Pl: ~ngi / E: fr vikings ger Wiking] 1 (Lpl) Populații germanice de războinici, de navigatori și de negustori din țările scandinave, care au întreprins între sec. VIII și XI numeroase expediții (maritime) în Europa și în America de Nord. 2 Persoană care aparține populațiilor de vikingi (1).

viking s.m. (la pl.) Nume dat populațiilor scandinave germanice de războinici, navigatori și negustori care au întreprins, între sec. 7 și 10, numeroase expediții în Europa și în America de Nord; (și la sg.) persoană care aparținea acestor populații. • pl. -gi. /<fr. viking, germ. Wiking.

VIKING, vikingi, s. m. Nume dat războinicilor, navigatorilor și negustorilor scandinavi care au întreprins, între secolele VII și X, numeroase expediții în Europa și în America de Nord. – Din fr. viking.

VIKING s.n. (Ist.) Nume dat războinicilor, navigatorilor și negustorilor scandinavi din evul mediu. [< fr. viking].

VIKING s. m. războinic, navigator și negustor scandinav din evul mediu; normand. (< fr. vikings)

VIKING ~gi m. ist. 1) la pl. Populație nomadă care a locuit în nordul Europei în sec. VIII-XII, întreprinzând expediții în Europa și America de Nord. 2) Persoană care făcea parte din această populație. /<fr. Vikings

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VIKINGI s. pl. (IST.) normanzi (pl.), varegi (pl.).

Intrare: viking
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viking
  • vikingul
  • vikingu‑
plural
  • vikingi
  • vikingii
genitiv-dativ singular
  • viking
  • vikingului
plural
  • vikingi
  • vikingilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

viking, vikingisubstantiv masculin

  • 1. Nume dat populațiilor germanice de războinici, navigatori și negustori din țările scandinave care au întreprins, între secolele VII și X, numeroase expediții maritime în Europa și în America de Nord. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.