VIGILÉNT, -Ă, vigilenți, -te, adj. Care manifestă, demonstrează vigilență. – După fr. vigilant, lat. vigilans, -ntis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

VIGILÉNT ~tă (~ți, ~te) Care manifestă vigilență; cu atenție susținută. Supraveghetor ~. /<fr. vigilant, lat. vigilans, ~ntis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VIGILÉNT, -Ă adj. Care procedează cu multă atenție, cu grijă și cu perspicacitate; care manifestă vigilență. [Cf. fr. vigilant, lat. vigilans].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VIGILÉNT, -Ă adj. care manifestă, denotă vigilență; atent. (< fr. vigilant, lat. vigilans)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VIGILÉNT adj. v. prudent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vigilént adj. m., pl. vigilénți; f. sg. vigiléntă, pl. vigilénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink