VIERÍT s. n. (Rar) Ocupația vierului¹; viticultură. [Pr.: vi-e-] – Vier¹ + suf. -it.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

VIERÍT n. Ocupația de vier. /vier + suf. ~it
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vierít s. n. (sil. vi-e-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink