VIEȚUITÓR, -OÁRE, viețuitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care viețuiește; (care este) în viață, viu. ♦ (Substantivat, f.) Vietate, ființă. [Pr.: -țu-i-] – Viețui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

VIEȚUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care viețuiește; aflat în viață; trăitor; viu. /a viețui + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VIEȚUITÓR adj. v. viu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

viețuitór adj. m. (sil. vie-), pl. viețuitóri; f. sg. și pl. viețuitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VIEȚUITOÁRE ~ori f. Ființă înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; vietate. [Si. vie-țu-i-] /a viețui + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Forma de pl. este evident greșită. - gall

VIEȚUITOÁRE s. v. animal.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink