victoria sf vz victorie²

Victoria f. regina Angliei, urmă unchiului său Guilom IV (1837) și se mărită în 1840 cu principele Albert din casa Coburg (1819-1901).

Victoria f. provincie engleză în Australia cu 1.505.000 loc. Cap. Melbourne. Bogate mine de aur.

victoria f. trăsură descoperită cu patru roate.

victorie³ sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ii / E: nct] 1 (Mun) Sortiment de satin pentru căptușit rochiile. 2 (Mun; Mol) Tuplan¹ (scrobit).

victorie² sf [At: ALECSANDRI, O. P. 141 / V: ~ia / Pl: ~ii / E: fr victoria] Trăsură de lux, descoperită, cu două locuri (folosită în trecut).

victorie¹ sf [At: N. COSTIN, LET. II, 69/8 / Pl: ~ii / E: lat victoria, fr victoire] 1 Succes repurtat asupra inamicului într-un război¹, într-o bătălie, într-o revoluție (armată) etc. Si: biruință (2), izbândă. 2 Succes obținut asupra unui adversar sau a unei grupări adverse într-o competiție. 3 (Spc) Reușită într-o competiție sportivă. 4 Impunere a unei valori morale, spirituale, intelectuale (rezultată prin confuntarea dintre realități opuse) Si: triumf. 5 Succes moral obținut prin dominarea propriilor instincte, pasiuni etc. 6 Succes obținut prin înfăptuirea unui ideal (depășind unele dificultăți). 7 Rezultat remarcabil într-o activitate.

victorie² s.f. Trăsură de lux, descoperită, cu două locuri (folosită în trecut). • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. victoire.

victorie¹ s.f. 1 Succes repurtat asupra inamicului într-un conflict armat, într-un război, într-o bătălie, într-o revoluție; biruință, izbîndă. Victoriile lui Ștefan cel Mare împotriva turcilor. 2 Succes (împotriva unui rival) obținut într-o competiție sportivă, într-un concurs, la un examen etc. 3 Afirmare, impunere, supremație a unei valori morale, a unei idei, a unei teorii, a unei politici etc. asupra altora opuse. Creația este pentru el o victorie asupra materiei (VIANU). 4 Succes, rezultat deosebit de bun obținut prin înfăptuirea unui țel, a unui ideal (depășind obstacole, dificultăți). Medicamentul reprezenta o victorie a medicinei. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<lat. victorĭa, -ae, fr. victoire.

VICTORIE, victorii, s. f. 1. Succes în război, în luptă; biruință, izbîndă. Armata romînă a obținut o mare victorie pe frontul de la Mărășești. 2. Succes obținut într-o competiție, la un concurs. Echipa noastră de fotbal a obținut victoria. 3. Fig. Biruință a unei idei, a unei teorii sau a unei politici asupra altora opuse; reușita unui principiu. Victoria socialismului în U.R.S.S. ♦ Rezultat deosebit obținut într-un domeniu de activitate. Victoria metalurgiștilor de la Hunedoara.

VICTORIE s.f. 1. Biruință, izbîndă (într-un război, într-o luptă etc.). 2. Succes obținut împotriva unui rival. 3. Biruință a unei idei, a unui principiu etc. ♦ Rezultat deosebit obținut într-un domeniu de activitate. [Gen. -iei. / < lat. victoria].

VICTORIE s. f. 1. biruință, izbândă (într-un război). 2. succes împotriva unui rival; reușită într-o competiție. 3. biruință a unei idei, a unui principiu etc. ◊ rezultat deosebit obținut într-un domeniu de activitate. (< lat. victoria)

VICTORIE ~i f. Succes deplin obținut printr-un efort deosebit (într-un domeniu); biruință; izbândă. A repurtat o ~. [G.-D. victoriei. Sil. -ri-e] /<lat. victoria, fr. victoire

victorie f. 1. învingerea inamicului; 2. izbândă asupra altora sau peste sine însuș; 3. Mit. victoria divinizată; 4. statua Victoriei.

*victórie f. (lat. victoria, fr. victoire). Biruință, izbîndă: a repurta o victorie. Succes, reușită. Un fel de trăsură boĭerească maĭ înaltă la spate (cum îs maĭ toate birjile astăzĭ). Mold. Tulpan scrobit (în Munt. tulpan topit). Munt. Un fel de satin de căptușit rochiile.

victorie (desp. -ri-e) s. f., art. victoria (desp. -ri-a), g.-d. art. victoriei; pl. victorii, art. victoriile (desp. ri-i-)

victorie (-ri-e) s. f., art. victoria (-ri-a), g.-d. art. victoriei; pl. victorii, art. victoriile (-ri-i-)

victorie s. f. (sil. -ri-e), art. victoria (sil. -ri-a), g.-d. art. victoriei; pl. victorii, art. victoriile (sil. -ri-i-)

victorie (-ii), s. f. – 1. Biruință. – 2. Trăsură cu cai. Lat. victoria (sec. XIX). – Der. victorios, adj., din fr. victorieux.

Victoria, la romani, zeița și personificarea Victoriei, identificată cu Nike din mitologia greacă (v. Nike).

VICTORIA Lindl., VICTORIA, fam. Nymphaeaceae. Gen originar din America de S, tropicală, 2 specii cuprinzînd plante de apă cu creștere rapidă, vivace, dar, în cultură, anuală. Frunze rotunde cu diametrul pînă la 2 m, cu marginile răsfrînte în sus ca o tipsie. Flori solitare, mari, albe sau roz. Sepalele mai scurte decît petalele, stamine cu apendice.

Nike, zeița și personificarea Victoriei. Făcea parte din generația de zei anterioară olimpienilor și era fiica lui Pallas și a lui Styx. Prietenă și însoțitoare a Athenei, ea a ajuns să fie identificată adesea cu aceasta din urmă. În mitologia romană, Nike purta numele de Victoria.

CIUDAD VICTORIA [siudað], oraș în Mexic, în Sierra Madre Oriental, centru ad-tiv al statului Tamaulipas; 153 mii loc. (1980, cu suburbiile). Nod de comunicații. Expl. de plumb. aur și argint. Piață pentru trestie de zahăr și citrice. Fabrici textile. Universitate. Fundat în 1750.

MARELE DEȘERT VICTORIA (GREAT VICTORIA DESERT [greit viktóriə dézət]), deșert în SV Australiei, extins pe 725 km de la E la V; c. 300 mii km². Dune.

Victoria amazonica (Poepp.) Sowerby (syn. V. regia Lindl.). Specie cu flori pînă la 0,40 m diametru, solitare, se deschid numai 2 nopți, la deschidere sînt albe, la închidere roz, la a II-a deschidere roșii-închis, foarte parfumate. Frunze mari, rotunde, cu diametrul pînă la 2 m, marginile răsfrînte în sus. La început rulate, cilindrice, spinoase ca un arici. Partea superioară este glabră, verde, lucioasă, iar cea inferioară spinoasă, arămie. Partea inferioară a frunzelor, pețiolii, pedunculii ca și partea exterioară a sepalelor au spini. După perioada de înflorire, frunzele care apar sînt mai mici. Semințele sînt oliv-închis apoi verzi- negricioase (Pl. 74, fig. 413).

Victoria cruciana D’Orbigny (syn. V. trickeri hort.). Specie care are sepalele glabre, numai la bază cu spini verzi, semințele mai mari. Frunze puțin mai mici ca la specia precedentă, pe ambele părți verzi, cu nervuri roșietice, marginea ridicată pînă la 20 cm, umflată, roșie-maronie.

victorie s. f., sg. meci de fotbal jucat de două echipe la o singură poartă.

VICTORIE s. 1. v. biruință. 2. izbândă, reușită, succes. (~ echipei de handbal.)

VICTORIE s. 1. biruință, izbîndă. (O mare ~ în luptă.) 2. izbîndă, reușită, succes. (~ echipei de handbal.)

VICTORIE. Subst. Victorie, biruință, biruire, învingere, înfrîngere, izbîndă, triumf, triumfare (rar); succes, reușită, reușire (rar), izbutire. Glorie, mărire, onoare, slavă, fală, faimă, renume. Laurii victoriei. Învingător, biruitor. Adj. Victorios, biruitor, învingător, izbînditor (rar), triumfător; triumfal, triumfalnic (neobișnuit). Învins. Vb. A fi victorios, a ieși victorios, a obține (a repurta) o victorie; a birui a învinge, a înfrînge, a izbîndi, a triumfa; a repurta un succes, a reuși, a izbuti. A se acoperi de glorie. Adv. (În mod) victorios. V. cîștig, glorie, succes.

Victorie ≠ eșec, înfrângere

Victorie à la Pyrrhus – În anul 279 î.e.n., Pyrrhus (sau Pyrrhos), ilustru comandant militar grec, rege al Epirului, a reușit să-i învingă pe romani la Auscullum, cu prețul unor sacrificii și pierderi imense. După această bătălie în care armata sa a fost aproape complet nimicită, el a răspuns celor ce-l felicitau pentru biruință: „Dacă dobîndesc încă o asemenea victorie, sînt pierdut!” (Si alteram talem victoriam reportavero, mea erit pernicies). De aici s-a născut expresia „Victorie à la Pyrrhus”, care înseamnă o izbîndă foarte scump plătită. IST.

victórie, adj. (Oaie) cu lâna de culoare roșie și neagră. – Et. nec.

victorie, adj. – (ref. la oi) Jumătate roșie, jumătate neagră (Precup, 1926). – Et. nec.

victorie, adj. – (ref. la oi) Jumătate roșie, jumătate neagră (Precup 1926). – Et. nec.