VICÓNTE, viconți, s. m. Titlu de noblețe ereditar, inferior contelui și superior baronului; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. vicomte.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

VICÓNTE ~ți m. (în unele țări; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Reprezentant al nobilimii cu grad superior baronului și inferior contelui. /<fr. vicomte
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VICÓNTE s.m. (În unele țări din Apus) Titlu de noblețe ereditar, intermediar între baron și conte; persoană care are acest titlu. [< fr. vicomte].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VICÓNTE s. m. titlu de noblețe ereditar, între baron și conte. (< fr. vicomte)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

vicónte s. m., pl. vicónți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink