7 definiții pentru viclenitor
Explicative DEX
viclenitor, ~oare sm, a [At: N. COSTIN, L. / V: ~iu / E: vicleni + -tor] (Înv) 1-2 (Persoană) care înșală. 3-4 (Persoană) care complotează. 5-6 (Persoană) care trădează.
viclenitor, -oare adj., s.m. (înv.) (Persoană) care înșală, care uneltește, care trădează. • pl. -ori, -oare. /vicleni + -tor.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VICLENITOR, -OARE, viclenitori, -oare, adj. (Învechit, adesea substantivat) (Persoană) care viclenește, care trădează. Viclenitorii voștri acum să găsesc dormind, să cercăm ca doar îi vom supune. DRĂGHICI, R. 290.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VICLENITOR, -OARE, viclenitori, -oare, adj. (Înv.) Care viclenește (2). – Din vicleni + suf. -(i)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
viclenitoriu, ~oare sm, a vz viclenitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
VICLENITOR adj. v. adulter, infidel, necredincios, nefidel.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
viclenitor adj. v. ADULTER. INFIDEL. NECREDINCIOS. NEFIDEL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
viclenitor, viclenitoareadjectiv
-
- Viclenitorii voștri acum să găsesc dormind, să cercăm ca doar îi vom supune. DRĂGHICI, R. 290. DLRLC
-
etimologie:
- Din vicleni + -(i)tor. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.