VICLENITÓR, -OÁRE, viclenitori, -oare, adj. (Înv.) Care viclenește (2). – Din vicleni + suf. -(i)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

VICLENITÓR adj. v. adulter, infidel, necredincios, nefidel.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink