vibratoriu, ~ie a [At: MARIN, F. 25/10 / Pl: ~ii / E: fr vibratoire] 1 Care este caracteristic vibrației (1). 2 (D. mișcare) Care este alcătuită din vibrații (1). 3 Care se bazează pe vibrații (1). 4 (D. corpuri, obiecte, părți ale lor) Vibrant (1). 5 (Fig; d. sentimente, manifestări etc. ale oamenilor) Vibrant (8).

vibratoriu, -ie adj. 1 Care este propriu, caracteristic, specific vibrației. ♦ (despre mișcare) Care este alcătuită din vibrații. 2 (despre corpuri, părți ale lor etc.) Care vibrează; vibrator. 3 Fig. (despre sentimente, manifestări etc. ale oamenilor) Care exprimă, trădează sau produce o emoție puternică; care se manifestă sau este exprimat cu putere. O modificare în bine sau în rău a stării lui vibratorii (MACED.). • pl. -ii. /<fr. vibratoire.

VIBRATORIU, -IE adj. Vibrator. [Cf. fr. vibratoire, lat. vibratorius].

VIBRATORIU, -IE adj. vibrator. (< fr. vibratoire, lat. vibratorius)

vibratoriu a. care se compune dintr’o serie de vibrațiuni: mișcare vibratorie.

*vibratóriŭ, -ie adj. (d. a vibra; fr. -toire). Compus din vibrațiunĭ: mișcare vibratorie.

vibratoriu adj. m., f. vibratorie; pl. m. și f. vibratorii