VIȚELÁR, vițelari, s. m. 1. Persoană care supraveghează și îngrijește vițeii. 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu miros plăcut, cu frunze lungi, cu florile grupate în spic; părangină (Anthoxanthum odoratum). – Vițel + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VIȚELÁR1 ~i m. Persoană care paște și îngrijește vițeii. /vițel + suf. ~ar
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VIȚELÁR2 ~i m. Plantă erbacee cu frunze înguste și lungi, cu rădăcini puternice și ramificate, care crește, mai ales pe locurile nelucrate. /vițel + suf. ~ar
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VIȚELÁR3 ~i m. Larvă de broască, având bronhii în loc de plămâni; mormoloc. /vițel + suf. ~ar
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VIȚELÁR s. (BOT.; Anthoxanthum odoratum) (reg.) pălciană, părangină, iarbă-mirositoare.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VIȚELÁR s. v. mormoloc.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
vițelár s. m., pl. vițelári
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink