Definiția cu ID-ul 745770:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

véșnic, -ă adj. (vsl. vĭečĭnŭ cu sufixu -nic, de unde s’a făcut vecĭnic, formă veche, azĭ veșnic; bg. vĭečen, rus. vĭečnyĭ. V. veac. Cp. cu pașnic). Etern: vĭața viitoare e veșnică. Perpetuŭ, de vecĭ: proprietate veșnică. (V. uric 1). Veșnica pomenire, ultima rugăcĭune care li se cîntă morților. Fam. Iron. A cînta cuĭva veșnica pomenire, a-ĭ prezice sfîrșitu: opozițiunea cîntă guvernuluĭ veșnica pomenire. Adv. Aicĭ veșnic bate vîntu.