13 definiții pentru vestibul (pl. -e), vestibul (pl. -uri)   declinări

VESTIBÚL, (1) vestibuluri, (2) vestibule, s. n. 1. Antreu. 2. Prima cavitate a urechii interne. [Acc. și: vestíbul] – Din fr. vestibule, lat. vestibulum.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

VESTIBÚL, vestibuluri, s. n. 1. (Livr.) Antreu. 2. Prima cavitate a urechii interne. [Acc. și: vestíbul.Pl. și: vestibule] – Din fr. vestibule, lat. vestibulum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

vestibúl1 (încăpere) s. n., pl. vestibúluri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

vestíbul2 (cavitate a urechii) s. n., pl. vestíbule
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VESTIBÚL s. antreu, hol, sală. (Două camere cu ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VESTÍBUL ~e n. anat. Prima cavitate a urechii interne. /<lat. vestibulum, fr. vestibule
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VESTÍBÚL ~uri n. Prima încăpere a unei locuințe prin care se intră direct de afară; antreu.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VESTIBÚL s.n. 1. (Ant.) Curtea din fața casei, unde erau primiți vizitatorii care nu erau introduși în casă. 2. Încăpere prin care se trece pentru a intra într-un edificiu, într-o casă; hol, antreu. 3. (Anat.) Spațiu sau cavitate la intrarea într-un canal sau într-o altă cavitate. ♦ Prima cavitate a urechii interne. [Pl. -luri, -le. / < fr. vestibule, cf. lat. vestibulum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VESTIBÚL s. n. 1. (ant.) curtea din fața casei, unde erau primiți vizitatorii care nu erau introduși în casă. 2. încăpere prin care se trece pentru a intra într-o casă; antreu (1), hol. 3. (anat.) spațiu, cavitate la intrarea într-un canal sau într-o altă cavitate. ◊ depresiune vulvulară limitată lateral de pereții labiilor mici. ◊ prima cavitate a urechii interne. 4. (bot.) spațiu care precedă ostiola. (< fr. vestibule, lat. vestibulum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

vestíbul (anat.) s. n., pl. vestíbule
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vestibúl (încăpere, curte) s. n., pl. vestibúluri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vestibul n. cameră de intrare într’un edificiu, într’un apartament.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*vestíbul n., pl. e (lat. vestibulum). Tindă, anticameră, cameră de la intrare. – Fals vestibúl (după fr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink