VERTICÍL, verticile, s. n. Mod de așezare a florilor, a frunzelor sau a ramurilor în formă de cerc, la același nivel, în jurul unei axe. – Din fr. verticille, lat. verticillus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

verticíl ~e n. bot. Aranjare inelară a florilor, frunzelor sau ramurilor în jurul tulpinii. /<fr. verticille
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VERTICÍL s.n. 1. Mod de așezare a frunzelor, a ramurilor sau a florilor în jurul unui singur punct al tulpinii. 2. Cerc de tentacule, peri sau organe dispuse radiar față de un ax. [< fr. verticille, cf. lat. verticillus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VERTICÍL s. n. 1. mod de așezare a frunzelor, ramurilor sau florilor din jurul unui singur punct al tulpinii. 2. cerc de tentacule, peri sau organe dispuse radiar față de un ax. (< fr. verticille, lat. verticillus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

verticíl s. n., pl. verticíle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink