VERSIFICATÓR, -OÁRE, versificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face versuri sau transpune ceva în versuri. ♦ Poet minor (la care meșteșugul de a face versuri este mai evident decât inspirația poetică). – Din fr. versificateur, lat. versificator, -oris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VERSIFICATÓR ~i m. 1) Scriitor care versifică. 2) fam. depr. Persoană care scrie versuri fără a avea har poetic; poet lipsit de talent; poetastru. /<lat. versificator, fr. versificateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VERSIFICATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face versuri; poet (minor). [< fr. versificateur, cf. lat. versificator].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VERSIFICATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face versuri. ◊ (depr.) poet minor. (< fr. versificateur, lat. versificator)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VERSIFICATÓR s. (LIT.) (rar) versuitor, (înv.) stihuitor. (Un bun ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VERSIFICATÓR s. v. poet.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

versificatór s. m., pl. versificatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

versificatoáre s. f., g.-d. art. versificatoárei; pl. versificatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink