9 definiții pentru «versatil»   declinări

VERSATÍL, -Ă, versatili, -e, adj. (Despre oameni) Care își schimbă cu ușurință părerile; nehotărât, nestatornic, schimbător, instabil. — Din fr. versatile, lat. versatilis.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

VERSATÍL, -Ă, versatili, -e, adj. (Livr.; despre oameni) Care își schimbă cu ușurință părerile; nehotărât, nestatornic, schimbător, instabil. – Din fr. versatile, lat. versatilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

versatíl adj. m., pl. versatíli; f. versatílă, pl. versatíle
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VERSATÍL ~ă (~i, ~e) rar (mai ales despre persoane) Care își schimbă cu ușurință părerile; lipsit de fermitate; schimbător; instabil; nestatornic. Opinie publică ~ă. /<fr. versatile
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VERSATÍL, -Ă adj. (Liv.; despre oameni) Nestatornic, schimbător; lipsit de fermitate. [< fr. versatile, cf. lat. versatilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VERSATÍL, -Ă adj. (despre oameni) nestatornic, schimbător; lipsit de fermitate. (< fr. versatile, lat. versatilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

versatíl adj. m., pl. versatíli; f. sg. versatílă, pl. versatíle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

versatil a. schimbăcios, nestatornic: caracter versatil.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*versátil, -ă adj. (lat. versátilis, d. versari, a se învîrti). Schimbăcĭos, nestatornic, venal, care se schimbă după interes: om, caracter versatil. Adv. A te purta versatil. – Fals -tíl (fr. versatile).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink