viermărie sf [At: CIHAC, I, 311 / Pl: ~ii / E: vierme + -ărie] 1 Mulțime de viermi (1, 3) Si: viermăraie (1), viermăt (1), (rar) viermar (1), viermărit (1), (reg) viermănare (1). 2 Forfoteală de viermi Si: viermăraie (2), viermăt (2), (rar) viermar (2), viermărit (2), (reg) viermănare (2).

viermărie s.f. Mulțime de viermi; forfoteală de viermi; viermar, viermăraie, (reg.) viermăt. ◊ Fig. Plutonul văzu o viermărie de femei (CAM.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /vierme + -ărie.

VIERMĂRIE, viermării, s. f. (Cu sens colectiv) Mulțime mare de viermi; forfoteală de viermi. Și foiau pe punte. răniții ăia, ca o viermărie. V. ROM. decembrie 1950, 12. Cînd intri în crîșmă, parcă socotești c-ai intrat într-o viermărie, într-un furnicar. La TDRG. ◊ Fig. Priveau lung pe sub cușme cum se scurg viermăriile omenești. CAMILAR, N. 1 232.

VIERMĂRIE f. Mulțime de viermi. /vierme + suf. ~ăraie

vĭermăríe f. (d. vĭerme). Mare mulțime de vĭermĭ orĭ de larve de insecte (într’un cadavru). – În est verm-.

vermerie sf vz viermărie

viermărie (desp. vier-) s. f., art. viermăria, g.-d. art. viermăriei; pl. viermării, art. viermăriile (desp. -ri-i-)

viermărie (vier-) s. f., art. viermăria, g.-d. art. viermăriei; pl. viermării, art. viermăriile

viermărie s. f., art. viermăria, g.-d. art. viermăriei; pl. viermării, art. viermăriile

VIERMĂRIE s. v. viermăraie.

VIERMĂRIE s. viermăraie, (rar) viermar, (reg.) viermăt. (Era o ~ acolo!)