VERÍDIC, -Ă, veridici, -ce, adj. Care este (sau pare că este) conform cu adevărul; adevărat, real. ♦ Care spune adevărul. – Din fr. véridique, lat. veridicus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VERÍDIC ~că (~ci, ~ce) Care este în concordanță cu adevărul; conform adevărului; autentic; veritabil. Mărturie ~că. /<fr. veridique, lat. veridicus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VERÍDIC, -Ă adj. Conform cu adevărul, cu reprezentarea și cu viziunea comună a realității; adevărat; real. [Cf. lat. veridicus, fr. véridique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VERÍDIC, -Ă adj. adevărat; real. (< fr. véridique, lat. veridicus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VERÍDIC adj. v. adevărat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Veridic ≠ neveridic
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

verídic adj. m., pl. verídici; f. sg. verídică, pl. verídice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink