VERIȘÓR, -OÁRĂ, verișori, -oare, s. m. și f. Diminutiv al lui văr. – Văr + suf. -ișor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

VERIȘÓR s. văr, (pop. și fam.) veric, verișcan, (Maram.) verincel. (Sunt ~i primari.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

verișór s. m., pl. verișóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VERIȘOÁRĂ s. vară, (reg.) vărușană, vericea, vericică, verișană, verișcană, (Munt.) șoală. (Sunt ~e primare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

verișoáră s. f., g.-d. art. verișoárei; pl. verișoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink