VERGÚRĂ ~e f. înv. Fată castă; fecioară. /<lat. virgula
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VÉRGURĂ, vergure, s. f. (Înv.) Fecioară. – Lat. *virgula (= virgo, -inis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

VÉRGURĂ s. v. fată, fecioară, virgină.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vérgură (-re), s. f. – Virgină. – Mr. virghiră. Lat. virgo, virgĭnis (Koerting 10209; Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Pușcariu 1860; Tiktin; REW 9364), dar fonetismul nu este clar. Pușcariu propune să se pornească de la un lat. *virgŭla și Capidan, Raporturile, 553, explică mr. prin alb. virgir. Tiktin se gîndește la un paralelism cu țărm(uri), care nu pare posibil, căci în acest caz nu s-ar aplica o terminație n. -uri. Înv., este dubletul lui virgin, adj. neol., de la același cuvînt lat. Der. virginal, adj., din fr. virginal; virginitate, s. f., din fr. virginité.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

VÉRGUR, -Ă, verguri, -e, adj. (Înv.) Virgin; neprihănit. – Din vergură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

VÉRGUR adj. v. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VERGURĂ-ÎNVĂLÍTĂ s. v. chica-voinicului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vérgur, vérgură, adj. (înv.) neatins, netăiat; virgin.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink