VÉRGUR, -Ă, verguri, -e, adj. (Înv.) Virgin; neprihănit. – Din vergură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

VÉRGUR adj. v. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vérgur, vérgură, adj. (înv.) neatins, netăiat; virgin.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink