verdaică sf [At: MARIAN, O. I, 78 / V: văr~ / Pl: ~ice / E: verde + -aică] (Orn; reg) Ciocănitoare verde (Picus viridis).

verdaică s.f. (ornit.; reg.) Ciocănitoare verde (Picus viridis). • pl. -ce. /verde + -aică.

VERDAICĂ s. f. v. verdoaică.

vărdaică sf vz verdaică

vârdoaică sf vz verdoaică

verdoaică sf [At: SIMIONESCU, F. R. 117 / V: vâr~ / Pl: ~ice / E: verde + -oaică] (Orn; reg) 1 Ciocănitoare verde (Picus viridis). 2 Ciocănitoare sură (Picus canus). 3 (Îs) ~ roșie Ciocănitoare roșie (Dryobates major).

verdoaică s.f. (ornit.; reg.) Numele a două păsări din ordinul agățătoarelor: a) ciocănitoare verde (Picus viridis); ciocănitoare sură (Picus canus). ◊ Verdoaică roșie = ciocănitoare roșie (Dryobates major). • pl. -oaice. și vîrdoaică s.f. /verde + -oaică.

vîrdoaică s.f. v. verdoaică.

VERDOAICĂ, verdoaici, s. f. (Ornit.; regional) Ciocănitoare. – Variantă: verdaică (MARIAN, O. I 78) s. f.

VERDOAICĂ, verdoaice, s. f. (Ornit.; reg.) Ciocănitoare. – Din verde + suf. -oaică.

VERDAICĂ s. v. ciocănitoare, ghionoaie.

verdaică s. v. CIOCĂNITOARE. GHIONOAIE.

VERDOAICĂ s. v. ciocănitoare, ghionoaie.

verdoaică s. v. CIOCĂNITOARE. GHIONOAIE.