VERBÉNĂ s.f. v. verbină.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VERBÍNĂ, verbine, s. f. Numele mai multor specii și varietăți de plante erbacee decorative cu frunze dințate, ascuțite la vârf și acoperite cu peri, cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii; vervenă (Verbena); plantă aparținând uneia dintre aceste specii sau varietăți. – Din lat. verbena.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

SPORÍȘ s. (BOT.; Verbena officinalis) verbină, (reg.) măturiță, spornic, veronică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

URZICÚȚĂ s. (BOT.) 1. urzicea. 2. (Verbena) verbină, (franțuzism) vervenă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VERBÍNĂ s. (BOT.) 1. (Verbena) urzicuță, (franțuzism) vervenă. 2. (Verbena officinalis) sporiș, (reg.) măturiță, spornic, veronică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink