VERBALIZÁRE, verbalizări, s. f. Acțiunea de a verbaliza și rezultatul ei. – V. verbaliza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VERBALIZÁRE s.f. Acțiunea de a verbaliza și rezultatul ei. [< verbaliza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

verbalizáre s. f., g.-d. art. verbalizării; pl. verbalizári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VERBALIZÁ, verbalizez, vb. I. Tranz. A exprima în cuvinte o idee, o experiență etc. – Din fr. verbaliser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A VERBALIZÁ ~éz intranz. A dresa sau a încheia un proces-verbal. /<fr. verbaliser, it. verbalizzare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VERBALIZÁ vb. I. tr. A da un caracter gramatical verbal; a avea caracter verbal. [Cf. it. verbalizzare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VERBALIZÁ vb. tr. 1. a face (încheia) un proces-verbal. 2. a formula cu voce tare ceea ce era interiorizat. (< fr. verbaliser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

verbalizá vb., ind. prez. 1 sg. verbalizéz, 3 sg. și pl. verbalizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink