9 definiții pentru „veracitate”   declinări

VERACITÁTE s. f. (Livr.) Veridicitate. – Din fr. véracité, lat. veracitas, -atis.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

VERACITÁTE s. f. (Livr.) Veridicitate. – Din fr. véracité, lat. veracitas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

veracitáte (livr.) s. f., g.-d. art. veracitắții
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VERACITÁTE s. v. adevăr, realitate, veridicitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VERACITÁTE f. livr. 1) Caracter veridic; veridicitate; autenticitate. Veracitatea unei mărturii. 2) Caracter fidel; fidelitate. A relata cu veracitate. [G.-D. veracității] /<fr. veracité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VERACITÁTE s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este adevărat, conform cu realitatea. [Cf. fr. véracité, lat. veracitas].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VERACITÁTE s. f. veridicitate. (< fr. véracité, lat. veracitas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

veracitáte s. f., g.-d. art. veracității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*veracitáte f. (lat. verácitas, -átis, d. verax, adevărat). Calitatea de a fi adevărat: a stabili veracitatea unuĭ fapt.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink