VÉNTRU, ventre, s. n. (Fiz.) Punct, linie, suprafață a unui sistem de unde staționare, în care amplitudinea vibrației are valoare maximă. – Din fr. ventre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

VÉNTRU s.n. 1. (Rar) Pântece. 2. (Fiz.) Punct al unui sistem de unde staționare, în care o anumită mărime (presiunea, viteza etc.) are valoare maximă. [< fr., it. ventre, lat. venter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VÉNTRU s. n. (fiz.) punct al unui sistem de unde staționare, în care o anumită mărime are valoare maximă. (< fr. ventre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VÉNTRU s. (FIZ.) v. umflătură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

véntru s. n., art. véntrul; pl. véntre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink