VENTILÁRE, ventilări, s. f. Acțiunea de a (se) ventila și rezultatul ei; ventilație. – V. ventila.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

VENTILÁRE s.f. Acțiunea de a ventila și rezultatul ei; ventilație. [< ventila].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VENTILÁRE s. 1. v. împrospătare. 2. v. aerisire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ventiláre s. f., g.-d. art. ventilării; pl. ventilări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VENTILÁ, ventilez, vb. I. Tranz. A împrospata aerul (viciat) dintr-un spațiu închis prin deplasarea și înlocuirea lui. ♦ Refl. pas. Fig. (Despre idei, știri, proiecte) A fi pus în circulație, a ajunge obiect de discuție. – Din fr. ventiler, lat. ventilare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de kstefani | Semnalează o greșeală | Permalink

A VENTILÁ ~éz tranz. 1) (încăperi, spații închise) A curăța de aerul viciat prin ventilație. 2) fig. (idei, noutăți) A pune în circulație. /<fr. ventiler, lat. ventilare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VENTILÁ vb. I. tr. 1. A face ventilație. 2. (Fig.) A pune în circulație, a lansa (o idee, o știre etc.) [< fr. ventiler, cf. lat. ventilare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VENTILÁ vb. tr. 1. a face ventilație. 2. (fig.) a pune în circulație, a lansa (o idee, o știre etc.). (< fr. ventiler, lat. ventilare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VENTILÁ vb. 1. v. împrospăta. 2. v. aerisi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ventilá vb., ind. prez. 1 sg. ventiléz, 3 sg. și pl. ventileáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink