5 definiții pentru venial
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
venial, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / P: ~ni-al / Pl: ~i, ~e / E: lat venialis, -e, fr véniel] (Liv; d. păcate2, greșeli etc.) 1 Care poate fi iertat (de Biserică). 2 Fără importanță deosebită.
venial, -ă adj. (bis.; despre păcate, greșeli) Care poate fi iertat (de Biserică), care are o scuză; ușor, scuzabil, fără gravitate. • sil. - ni-al. pl. -i, -e. /<fr. véniel, it. veniale; cf. lat. venialis, -e <venĭa, -ae „indulgență, iertare”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VENIAL, -Ă adj. (Liv.; despre păcate, greșeli) Ușor, care se poate ierta; scuzabil; fără gravitate. [Cf. it. veniale, fr. véniel, lat. venialis < venia – indulgență].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VENIAL, -Ă adj. (despre păcate, greșeli) care poate fi iertat, care are o scuză; fără gravitate. (< fr. véniel lat. venialis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
venial adj. m., pl. veniali; f. sg. venială, pl. veniale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: MDN '08, DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
venial, venialăadjectiv
etimologie:
- veniale DN