venerație sf [At: PETROVICI, P. XII/8 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr vénération, lat veneratio, -onis] 1 Respect religios față de ceea ce este considerat sfânt Si: pietate, venerare (2). 2 Prețuire profund respectuoasă și afectuoasă Si: pietate, venerare (3).

venerație s.f. 1 Respect profund, stimă deosebită, prețuire adînc respectuoasă pentru cineva sau ceva. 2 (relig.) Respect, pietate față de lucrurile sfinte. • g.-d. -iei. și (înv.) venerațiune s.f. /<fr. vénération, lat. veneratĭo, -onis.

VENERAȚIE s. f. Respect profund, stimă, cinstire deosebită. Faceți-vă o datorie a saluta cu venerație acele locuri. BOLLIAC, O. 224.

VENERAȚIE s.f. 1. Respect pios pentru ceea ce este considerat sacru. 2. Respect profund pentru o anumită persoană. [Gen. -iei, var. venerațiune s.f. / cf. fr. vénération, lat. veneratio].

VENERAȚIE s. f. respect pios, adorare a ceea ce este considerat sacru. ◊ respect, stimă profundă. (< fr. vénération, lat. veneratio)

VENERAȚIE f. Respect deosebit față de o persoană pentru meritele sau calitățile sale; stimă adâncă. [G.-D. venerației] /<fr. vénération, lat. veneratio, ~onis

VENERAȚIUNE s. f. v. venerație.

venerațiune sf vz venerație

venerațiune s.f. v. venerație.

VENERAȚIUNE, s. f. v. venerație.

VENERAȚIUNE s.f. v. venerație.

venerați(un)e f. respect religios.

*venerațiúne f. (lat. venerátio, -ónis). Respect religios părinților, unuĭ bătrîn impunător, unuĭ învățat. – Și -áție.

venerație (desp. -ți-e) s. f., art. venerația (desp. -ți-a), g.-d. venerații, art. venerației

venerație (-ți-e) s. f., art. venerația (-ți-a), g.-d. venerații, art. venerației

venerație s. f. (sil. -ți-e), art. venerația (sil. -ți-a), g.-d. venerații, art. venerației

venerație

VENERAȚIE s. v. adorație.

VENERAȚIE s. 1. adorație, idolatrie. (Simte pentru ea o adevărată ~.) 2. cult. (~ a eroilor.)