VELEITÁR, -Ă, veleitari, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) 1. Adj. Care manifestă, exprimă, trădează o veleitate. 2. S. m. și f. Persoană care are anumite dorințe, pretenții, ambiții (nejustificate). [Pr.: -le-i-] – Din fr. velléitaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

VELEITÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care are veleități. [Pron. -le-i-. / < fr. velléitaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VELEITÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care are veleități. (< fr. velléitaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VELEITÁR adj. v. ambițios, pretențios.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

veleitár adj. m., s. m. (sil. -le-i-), pl. veleitári; f. sg. veleitáră, pl. veleitáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink