13 definiții se potrivesc cu cel puțin două din cuvintele căutate

Dacă rezultatele nu sunt mulțumitoare, puteți căuta cuvintele separat sau puteți căuta în tot textul definițiilor.

VEL adj. invar. (Preceda un titlu sau un rang boieresc în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Mare. Vel-logofăt. – Din sl. veliĭ.

vel-1 [At: (a. 1620) GCR I, 62/13 / E: slv вел(ий)] (Înv) Element de compunere care însemnează „mare1” și care, precedând denumiri de dregători, indica treapta cea mai înaltă a dregătoriei respective.

vel- Elem. de compunere „mare”, care precedă un titlu sau un rang boieresc din trecut, indicînd treapta cea mai înaltă a unei dregătorii (în Țările Rom.). • /<slav. велнкъ.

VEL adj. invar. (Preceda un titlu sau un rang boieresc în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Mare. Vel logofăt. – Din sl. veliĩ.

VEL adj. invar. (Învechit, precedînd un titlu sau un rang boieresc) Mare. Parcă-s buzdugane de vel-armaș din vremea domnilor greci. ALECSANDRI, T. I 125. Te înalț, spre răsplătire, la rangul de vel-armaș. NEGRUZZI, S. I 133. Alegerea vreunui vodă harnic, Unui ban, vel-spătar și paharnic. BUDAI-DELEANU, Ț. 348.

VEL adj. invar. înv. (preceda un titlu sau un rang boieresc din orânduirea feudală) Mare. Vel spătar. Vel vornic. /<sl. vel

vel a. od. (invariabil) mare, epitet alăturat pe lângă ranguri boierești: Vel Armaș, Vel Clucer; pitacul domnesc prin care îl numia Vel Cămăraș FIL. [Slav. VELĬI].

vel-, un vechĭ prefix care însemna „mare” și care se întrebuința ca epitet la rangurile boĭereștĭ: vel-armaș, vel-ceauș, vel-logofăt, vel-vornic (vsl. veliĭ, mare; sîrb. velji, rus. véliĭ. V. velit). V. baș-.

vel adj. – Mare. Sl. veliĭ (Cihac, II, 452). Termen administrativ, fără circulație reală, s-a folosit numai pentru a desemna gradul cel mai înalt al unei funcții sau demnități, ca sp. mayor, vel logofăr, mare cancelar; vel paharnic, mare paharnic etc. – Der. velit, s. m. (boier de rangul întîi).

VEL < sl. велий „mare”, termen de cancelarie, în titlul boierilor „mari” scurtat din великий, calificativ de boierie mare și de calendar: Vasilie Velikiĭ etc. 1. Vel căpitan (AO XVI); -u, Țoncu din Ploiești (Mz Pl I 94). 2. Vela, Sp. (Sur X); – f., dobr. (RI XI 208); Vala f. (ib). 3. Velea, C. (Sur; – b. (17 B II 230); Vel/escu, Șt. (AO XVI); -ești, -eni ss. 4. Velean (16 B VI 306). 5. Velic/u act., -ă, Ion (Tec II); -a f. (P4; Ocina 16 B I 2, etc.); – din Șitoae olt. (Div 365). 6. Velicia, fam. act. Velicesca G. (Mus 11); N. (AO VIII 291). 7. Velichi Gh. (Tec II); -e vornic olt. (Sd V 304). 8. Velicănești neam brașovean (BCI XII 88). 9. + -cu, -cia: Velculescu; Velcia, Velcesca act. 10. + suf. sl. -iciko: Velicico,fratele lui Miron Costin, cronicarul. 11. + -ișco < iciko; Velișco (Sur XXII); – nepot Barbului Mogoș (AO VII 297); Velișca, (Sur X). 12. Forma fiind frecventă se scurtează în Lișca: – dobr. (RI XI 210); Lișcă b. (Tec II); cu fonet. mold. Leșca mold. 13. Lișcoteanca t., probabil din Lișca + -otă, -eanca. 14. Velițescu (VT) < pl. veliții [boieri] „boierii cei mari”.