VEHICULÁ, vehiculez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi; – Din fr. véhiculer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A VEHICULÁ ~éz tranz. A pune în circulație; a face să circule. /<fr. véhiculer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VEHICULÁ vb. I. tr. A transmite, a difuza, a face să circule. [< fr. véhiculer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VEHICULÁ vb. tr. a transmite, a difuza, a face să circule. (< fr. véhiculer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VEHICULÁ vb. v. difuza, duce, împrăștia, întinde, lăți, propaga, răspândi, transmite.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vehiculá vb., ind. prez. 1 sg. vehiculéz, 3 sg. și pl. vehiculeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink