VEHICULÁRE s.f. Acțiunea de a vehicula și rezultatul ei. [< vehicula].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

vehiculáre s. f., pl. vehiculări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VEHICULÁ, vehiculez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi; – Din fr. véhiculer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A VEHICULÁ ~éz tranz. A pune în circulație; a face să circule. /<fr. véhiculer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VEHICULÁ vb. I. tr. A transmite, a difuza, a face să circule. [< fr. véhiculer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VEHICULÁR, -Ă adj. Referitor la vehicule. [Cf. fr. véhiculaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VEHICULÁ vb. tr. a transmite, a difuza, a face să circule. (< fr. véhiculer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VEHICULÁR, -Ă adj. referitor la vehicule. ♦ limbă ~ă = limbă care servește comunicării între popoare cu limbi materne diferite, pe un anumit teritoriu. (< fr. véhiculaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VEHICULÁ vb. v. difuza, duce, împrăștia, întinde, lăți, propaga, răspândi, transmite.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vehiculá vb., ind. prez. 1 sg. vehiculéz, 3 sg. și pl. vehiculeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vehiculár adj. m., pl. vehiculári; f. sg. vehiculáră, pl. vehiculáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink