VEHEMÉNT, -Ă, vehemenți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Violent, impetuos, furtunos. – Din fr. véhément, lat. vehemens, -ntis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

VEHEMÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane și manifestările lor) Care manifestă vehemență; plin de vehemență. /<lat. vehemens, ~tis, fr. véhément
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VEHEMÉNT, -Ă adj. Violent, impetuos; aprig. [< fr. véhément, lat. vehemens].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VEHEMÉNT, -Ă adj. (despre oameni și manifestările lor) violent, impetuos; aprig. (< fr. véhément, lat. vehemens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VEHEMÉNT adj. 1. viguros, violent, virulent. (Un protest ~.) 2. v. impetuos.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vehemént adj. m., pl. veheménți; f. sg. veheméntă, pl. veheménte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink