VEHEMÉNȚĂ s. f. Violență, înfocare, impetuozitate (în manifestări, ton). – Din fr. véhémence, lat. vehementia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

VEHEMÉNȚĂ f. Forță impetuoasă de exprimare a sentimentelor; ardoare; impetuozitate. [G.-D. vehemenței] /<lat. vehementia, fr. véhémence
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VEHEMÉNȚĂ s.f. Violență, impetuozitate; înfocare. [< fr. véhémence, lat. vehementia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VEHEMÉNȚĂ s. f. violență, impetuozitate; înfocare. (< fr. véhémence, lat. vehementia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VEHEMÉNȚĂ s. 1. violență, virulență. (Un discurs de o mare ~.) 2. impetuozitate, înfocare, violență. (Se apără, ripostează cu ~.) 3. tărie, vigoare. (Își susține opinia cu ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

veheménță s. f., g.-d. art. veheménței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink