VÉCSEL, vecsele, s. n. (Germanism înv.) Poliță. – Din germ. Wechsel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

VÉCSEL ~e n. Act financiar prin care o persoană (debitorul) este obligată să plătească alteia (beneficiarului) o sumă de bani la un anumit termen; poliță. /<germ. Wechsel
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VÉCSEL s.n. (Rar) Poliță. [< germ. Wechsel].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

vécsel (înv.) s. n., pl. vécsele
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VÉCSEL s. v. cambie, poliță, trată.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vécsel (-le), s. n. – Poliță. Germ. Wechsel (Candrea).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

vécsel s. n., pl. vécsele
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink