VECHITÚRĂ, vechituri, s. f. 1. Lucru vechi sau învechit, uzat; spec. haină uzată, zdreanță. 2. (Rar) Vechie (1); uzură. – Vechi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

VECHITÚRĂ ~i f. Obiect vechi, mai ales de îmbrăcăminte sau de încălțăminte. Piață de ~i. /vechi + suf. ~tură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vechitúră s. f., g.-d. art. vechitúrii; pl. vechitúri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VECHITÚRĂ s. 1. zdreanță, (pop.) treanță. (O ~ de haină.) 2. rablă, rugină, ruginitură, (reg.) răbăgie, roajbă. (O ~ de pușcă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VECHITÚRĂ s. v. vechime.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vechitúră s. f., g.-d. art. vechitúrii; pl. vechitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink