VEȘMÂNTÁR¹, veșmântari, s. m. Persoană care îngrijește de veșmintele bisericești. – Din veșmânt + suf. -ar.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

VEȘMÂNTÁR², -Ă, veșmântari, -e, adj. (Rar) Vestimentar. – Din veșmânt (după vestimentar).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

VEȘMÂNTÁR adj. v. vestimentar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

veșmântár, veșmântare s. n. Loc în altar în partea de miazăzi a bisericii, unde se păstrează veșmintele liturgice; diaconic, veșmântărie. – Din veșmânt + suf. -ar.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink