20 definiții pentru Vatra, vatră   declinări

VÁTRĂ, vetre, s. f. 1. Partea cuptorului unde se face focul; (în vechile case țărănești) suprafață plană care prelungește cuptorul în afară și pe care se poate sta sau dormi. ◊ Expr. A îmbătrâni în vatră = a rămâne fată bătrână, nemăritată. A rămâne cu sluta în vatră = a nu-și putea mărita fata. A cloci pe vatră = a lenevi (la căldură), a trândăvi. A cădea cuiva în vatră = a fi oaspete nepoftit și supărător al cuiva. ♦ Parte a forjei în care se depozitează și unde arde combustibilul; partea inferioară din interiorul unui cuptor metalurgic, pe care se așază materialele care trebuie încălzite sau topite. 2. Locuință, cămin, casă (părintească). Loc. adj. De vatră = care și-a făcut gospodărie și s-a statornicit într-un loc. ♦ Loc de baștină, de origine. ◊ Expr. (Ieșit din uz) A lăsa (un ostaș) la vatră = a elibera (un ostaș) după terminarea stagiului militar. ♦ Cuib al unui animal sălbatic, cu puii în el. 3. Locul principal, central al unei așezări, al unei instalații etc.; locul pe care s-a clădit ceva, pe care se construiește sau unde se așază ceva. ◊ Vatra satului = suprafața de teren pe care se găsesc casele și construcțiile anexe gospodărești. 4. (Pop.) Porțiune de pământ, pe un câmp, care se deosebește de restul locului printr-o vegetație diferită sau prin absența vegetației. — Cf. alb. vatrë.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

VÁTRĂ, vetre, s. f. 1. Un fel de platformă înălțată, amenajată în tinda caselor țărănești, pe care se face focul pentru a pregăti mâncarea; parte plană din interiorul cuptorului (de pâine) sau al sobei, care susține cuptorul sau soba în afară și pe care se poate ședea sau dormi. ◊ Expr. A îmbătrâni în vatră = a rămâne fată bătrână, nemăritată. A rămâne cu sluta în vatră = a nu-și putea mărita fata. A cloci pe vatră = a lenevi (la căldură), a trândăvi. A cădea cuiva în vatră = a fi oaspete nepoftit și supărător al cuiva. ♦ Parte a forjei în care se depozitează și unde arde combustibilul; partea inferioară din interiorul unui cuptor metalurgic, pe care se așază materialele care trebuie încălzite sau topite. 2. Locuință, așezământ stabil, cămin, casă (părintească). ◊ Loc. adj. De vatră = care și-a făcut gospodărie și s-a statornicit într-un loc. ♦ Loc de baștină, de origine. ◊ Expr. (Ieșit din uz) A lăsa (un ostaș) la vatră = a elibera (un ostaș) după terminarea stagiului militar. ♦ Cuib al unui animal sălbatic, cu puii în el. 3. Locul principal, central al unei așezări, al unei instalații etc.; locul pe care s-a clădit ceva, pe care se construiește sau unde se așază ceva. ◊ Vatra satului = suprafața de teren pe care se întinde satul. 4. (Pop.) Porțiune de pământ, pe un câmp, care se deosebește de restul locului printr-o vegetație diferită sau prin absența vegetației. – Cf. alb. vatre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

vátră (va-tră) s. f., g.-d. art. vétrei; pl. vétre
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VÁTRĂ s. 1. cămin, cuptor, (prin Transilv.) cameniță. (Vasul stă așezat pe ~.) 2. (reg.) siliște. (~ a casei.) 3. (înv.) siliște. (~ a unui sat.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VÁTRĂ s. v. dușumea, pardoseală, podea, prispă, scândură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VÁTRĂ vétre f. 1) Suprafață plană situată în partea de jos a cuptorului, prelungită în afară, pe care se trage jăraticul (și pe care uneori se pregătește mâncarea). ◊ A-i lua (sau a-i vinde) și cenușa din ~ a-i lua totul; a nu-i lăsa nimic. A se prinde cu mâinile de ~ a ajunge la o stare materială foarte bună; a deveni bogat. A cădea musafir în ~ a fi musafir nepoftit și nedorit. 2) Construcție plană, înaltă și lungă, care prelungește cuptorul sau soba în afară, pe care se poate dormi (mai ales iarna, când se face focul). ◊ A cloci pe ~ (sau a se muta de pe ~ pe cuptor) a-și petrece vremea fără nici un rost; a trândăvi; a lenevi. A îmbătrâni pe ~ a rămâne fată bătrână; a nu se mărita. 3) Casă părintească; cămin. ◊ A fi lăsat la ~ a fi lăsat acasă; a fi demobilizat. A rămâne cu sluta în ~ a rămâne cu fata nemăritată. 4) Loc pe care se întemeiază o așezare, o construcție. ~a satului. ~a iazului. 5) Fâșie de pământ mai ridicată pe care se seamănă legume sau flori; strat; răzor. 6) Partea de jos a unei galerii de mină, ce constituie baza ei. 7) Parte a unui cuptor metalurgic, unde se așază materialul care trebuie topit. [G.-D. vetrei; Sil. va-tră] /Cuv. autoh.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vátră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. vétrei; pl. vétre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vátră (vétre), s. f.1. Cămin, foc, loc unde se aprinde. – 2. Cămin, casă, locuință. – 3. (Banat) Pavaj, pardosea. – 4. Hotar, limită. – Mr., megl. vatră. Mgr. βάθρον „loc de așezat, bază” (Philippide, II, 741). De obicei, este considerat drept cuvînt autohton sau balcanic (Miklosich, Slaw. Elem., 9; Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 32; Candrea; Skok, ZRPh., LIV, 202; Rosetti, II, 124; Pușcariu, Lr., 179), sau provenind din alb. vatrë (Cihac, II, 721; Pascu, II, 224). Din rom. trebuie să provină sb., cr., slov. vatra, pol. watra, rut. vatra, vaterka, rus. vatrucha (Miklosich, Wander., 11 – 12; Miklosich, Fremdw., 135), și probabil alb. vatrë.Der. vătrar, s. n. (unealtă cu care se scormonește în foc), cf. vătrai; vătraș, s. m. (se zice despre țiganii stabili, în opoziție cu cei nomazi).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Dorna f. 1. (Munții), porțiune a Carpaților Moldovei în jud. Suceava; 2. sat în jud. Suceava: 2200 loc. Ape minerale; 3. (Pasul), trecătoare deschisă de râul Bistrița, pune în comunicațiune Iașii cu orașul Bistrița din Ardeal; 4. (Vatra), localitate în Bucovina cu ape feruginoase. V. Șarul.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Vatra-Dornei f. orășel în jud. Câmpulung aproape de fostul hotar al Moldovei 5000 loc. Pozițiune renumită și izvoare de ape minerale.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

vatră f. 1. locul unui cuptor unde arde focul; 2. fig. locuință statornică: țigan de vatră; vatra satului, locul pe care stă satul și împrejurimile lui; 3. jghiabul teascului. [Albanez VATRĂ].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

vátră f., pl. vetre (ngr. váthra, și váthron, vgr. bá-, treaptă, scaun, temelie, de unde vine și alb. vátră, ĭar sîrb. rut. ceh. slovac vatra, pol. watra, vine din rom.). Locu pe care se află un sat orĭ o casă: vatra satuluĭ, vatra caseĭ. Locu unde arde focu în bucătăriile primitive (adică fără plită): ĭ-a luat și cenușa din vatră (l-a jăfuit [!] de tot). Fig. Locuință (ca fr. foyer, vatră, d. feu, foc): soldațiĭ trimeșĭ [!] la vatră (adică „liberațĭ”). Țigan de vatră, Țigan statornic, nu de șatră, nu cu cortu, nu nomad. V. siliște.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

vétre, pl. d. vatră.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

VATRA 1. Revistă literară bilunară, apărută la București (ian. 1894-aug. 1896), sub conducerea lui G. Coșbuc, I. Slavici și I.L. Caragiale. Printre colaboratori: S. Pușcariu, S. Fl. Marian, Th. D. Speranția, G. Murnu, N. Iorga. Revistă social-culturală. 2. Revistă a Uniunii Scriitorilor; apare lunar la Târgu Mureș, din apr. 1971. Redactor-șef: Cornel Muraru. Printre colaboratori: Șt. Aug. Doinaș, L. Dimov, R. Vulpescu, M. Iorgulescu, N. Manea, L. Ulici.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

a cloci pe vatră expr. a lenevi, a trândăvi.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a fi lăsat la vatră expr. (mil.) a se elibera din armată; a trece în rezervă.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a-i cădea (cuiva) în vatră expr. (pop.) a fi oaspetele nepoftit și nesuferit al cuiva.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a îmbătrâni la vatră expr. (pop.) a rămîne fată bătrînă / nemăritată.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a rămâne cu sluta în vatră expr. (pop.) a nu-și putea mărita fata.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

țigan de vatră expr. țigan rudar.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink