VATICINÁR, -Ă, vaticinari, -e, adj. (Livr.) Care are caracter de prorocire; profetic, vizionar. – Din fr. vaticinaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VATICINÁR, -Ă adj. Vaticinant. [Cf. fr. vaticinaire, lat. vaticinarius].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VATICINÁ vb. tr. a prezice, a profetiza. (< fr. vaticiner, lat. vaticinari)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VATICINÁR, -Ă adj. vaticinant. (< fr. vaticinaire, lat. vaticinarius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

vaticiná vb., ind. prez. 1 sg. vaticinéz, 3 sg. și pl. vaticineáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vaticinár adj. m., pl. vaticinári; f. sg. vaticináră, pl. vaticináre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink