VATÁLĂ, vatale, s. f. Organ mobil al războiului de țesut, care susține spata și permite dirijarea suveicii prin rost, menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură. [Var.: (pop.) vătală s. f.] – Din bg. vatala (pl.).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

VATÁLĂ ~e f. la pl. Dispozitiv mobil constând din două piese orizontale, în care se prinde spata la războiul de țesut. /<bulg. vatala
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VATÁLĂ s. (TEHN.) (pop.) brâglă. (~ la războiul de țesut.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vatálă s. f., g.-d. art. vatálei; pl. vatále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink