VÁRZĂ, verze, s. f. Plantă legumicolă bienală din familia cruciferelor, cu frunze mari, groase și ondulate, care se învelesc unele pe altele formând o căpățână compactă, folosită în alimentație (Brassica oleracea); p. ext. mâncare preparată din frunzele acestei plante. ◊ Varză de Bruxelles = varietate de varză cu tulpina înaltă, cu căpățâna mică, de la care se consumă mugurii formați la subsuoara frunzelor (Brassica oleracea gemmifera). Varză creață = varietate de varză cu frunzele încrețite și cu căpățâna afânată (Brassica oleracea sabauda). Varză roșie = varietate de varză cu frunzele roșii-violete, care se consumă ca salată (Brassica oleracea rubara). ◊ Expr. (Fam.) A face o varză = a încurca lucrurile, a nu face nici o ispravă. A (se) face (sau a ajunge, a fi etc.) varză = (mai ales despre cărți și caiete) a (se) distruge, a (se) degrada, a (se) zdrențui. – Lat. vir(i)dia verdețuri.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
bogdanrsb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VÁRZĂ vérze f. Plantă legumicolă ale cărei frunze mari, groase, ondulate sunt înfășurate strâns unele peste altele, formând o căpățână compactă folosită în alimentație. ◊ Varză roșie specie de varză având frunzele de culoare roșie-violetă. Varză creață specie de varză având frunzele încrețite. A împăca și capra și varza a împăca două persoane cu interese și dorințe contrare. [G.-D. verzei] /<lat. virdia
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
várză s. f., g.-d. art. vérzei; pl. vérze
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VÁRZĂ s. (BOT.) 1. (Brassica oleracea) (Mold., Bucov., Transilv. și Maram.) curechi. 2. varză creață (Brassica oleracea sabauda) = (reg.) chel, varză nemțească; varză de Bruxelles (Brassica oleracea gemmifera) (reg.) verzișoare (pl.).
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
várză (vérze), s. f. – 1. (Înv.) Verdeață, zarzavat. – 2. Plantă leguminoasă din familia cruciferelor. – 3. (Arg.) Tutun. – Mr. vearză „verdeață”, verza „varză”, megl. vęrdză, istr. vęrzę. Lat. *vĭrdia, în loc de vĭrĭdia (Diez, I, 442; Koerting 10216; Șeineanu, Semasiol., 198; Pușcariu 1863; REW 9367), cf. it. sverza (mil., ven. verza, calabr. verdza), sp. berza, port. verça. Der. vărzare (mr. virdzare), s. f. (Mold., plăcintă cu varză și ceapă), pe care Pascu, I, 183, îl crede der. de la un lat. *vĭrdiaria; vărzui, vb. (a agita, a rupe, a distruge; a furnica, a mișuna), în Olt. și Trans., pentru al cărui semantism cf. foaie „frunză” › a foi „a mișuna”; spală-varză, s. f. (poltron, laș, fricos). – Din rom. pare să provină sb. vrza, vrzina (Candrea, Elementele, 406).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
várză s. f., g.-d. art. vérzei; pl. vérze
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VARZĂ-DE-STÂNCĂ s. v. rujă, urechelniță.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VARZĂ NEMȚEÁSCĂ s. v. varză creață.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
búha-vérzei s. f.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
flúture de várză s. m. + prep. + s. f.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
múscă de várză s. f. + prep. + s. f.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
plóșnița vérzei s. f. + s. f.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a ajunge varză expr. 1. a se degrada, a se zdrențui 2. (tox.) a ajunge dependent de droguri 3. (tox.) a avea o stare euforică provocată de consumul de droguri
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a împăca și capra, și varza expr. (pop.) a adopta o atitudine care să mulțumească în egală măsură două sau mai multe persoane cu puncte de vedere ireconciliabile.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
varză I. s. f. pl. verze (peior.) 1. pălărie de damă. 2. coafură nonconformistă, cu părul înfoiat și dat cu fixativ. 3. carte sau caiet deteriorat / zdrențuit. 4. harababură, încurcătură, încâlceală. 5. automobil cu un grad mare de uzură. II. adj. invar. 1. stricat, deteriorat. 2. (adol.) care arată rău (la înfățișare). 3. (adol. – d. lucruri) de o calitate inferioară; execrabil. 4. obosit, epuizat. 5. (tox.) năucit de o supradoză de narcotice; drogat. II. interj. (stud.) am picat examenul!
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink