15 definiții pentru vanitos

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VANITOS, -OASĂ, vanitoși, -oase, adj. Plin de vanitate; orgolios, îngâmfat, înfumurat, trufaș. – Din fr. vaniteux.

VANITOS, -OASĂ, vanitoși, -oase, adj. Plin de vanitate; orgolios, îngâmfat, înfumurat, trufaș. – Din fr. vaniteux.

vanitos, ~oa a [At: NEGULICI / Pl: ~oși, ~oase / E: fr vaniteux] 1 (D. oameni) Care are încredere exagerată în calitățile proprii Si: înfumurat, îngâmfat, mândru, trufaș1, orgolios, (înv) van2 (6). 2 (D. oameni) Care dorește să impresioneze. 3 Care are ambiții nejustificate. 4-6 (D. însușiri, manifestări etc. ale oamenilor) Care denotă vanitate (5-7).

vanitos, -oa adj. (despre oameni) Care are încredere exagerată în calitățile proprii; care este plin de vanitate, orgolios, îngîmfat, înfumurat, trufaș. • pl. -oși, oase. /<fr. vaniteux.

VANITOS, -OASĂ, vanitoși, -oase, adj. (Despre persoane și despre însușirile lor) Plin de vanitate; înfumurat, îngîmfat, trufaș. Afemeiat vanitos, era mîndru să se însoare cu o femeie atît de frumoasă. CAMIL PETRESCU, N. 47. Avînd o voință slabă... va ajunge la un amor propriu bolnăvicios, timid, vanitos și reflexiv. GHEREA, ST. CR. II 298. ◊ (Substantivat) Un asemenea vanitos, cu dibăcie folosit, multe și mari servicii le-ar putea mijloci. C. PETRESCU, A. R. 17.

VANITOS, -OA adj. Trufaș; înfumurat, îngîmfat. [Cf. fr. vaniteux].

VANITOS, -OA adj. plin de vanitate; orgolios, trufaș; înfumurat. (< fr. vaniteux)

VANITOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) și substantival Care este plin de vanitate; orgolios; trufaș; infatuat. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă vanitate. /<fr. vaniteux

vanitos a. plin de vanitate: om vanitos. ║ m. cel ce se crede mai presus decât merită.

*vanitós, -oásă adj. (fr. vaniteux, d. vanité, vanitate). Plin de vanitate, deșert: om vanitos. Adv. Cu vanitate: a-țĭ arăta vanitos bogățiile.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vanitos adj. m., pl. vanitoși; f. vanitoa, pl. vanitoase

vanitos adj. m., pl. vanitoși; f. vanitoasă, pl. vanitoase

vanitos adj. m., pl. vanitoși; f. sg. vanitoasă, pl. vanitoase

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VANITOS adj. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngîmfat, megaloman, mîndru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, suficient, (înv. și pop.) măreț, (pop. și fam.) țîfnos, (pop.) falnic, fălos, închipuit, (înv. și reg.) pîșin, (prin Ban.) măros, (prin Mold.) nărtos, (înv.) fumuros, preaînălțat, zadarnic, (fig.) bățos, înțepat, scrobit. (Ce te ții așa ~?; un om ~.)

Intrare: vanitos
vanitos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vanitos
  • vanitosul
  • vanitosu‑
  • vanitoa
  • vanitoasa
plural
  • vanitoși
  • vanitoșii
  • vanitoase
  • vanitoasele
genitiv-dativ singular
  • vanitos
  • vanitosului
  • vanitoase
  • vanitoasei
plural
  • vanitoși
  • vanitoșilor
  • vanitoase
  • vanitoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vanitos, vanitoaadjectiv

  • 1. Plin de vanitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
    • format_quote Afemeiat vanitos, era mîndru să se însoare cu o femeie atît de frumoasă. CAMIL PETRESCU, N. 47. DLRLC
    • format_quote Avînd o voință slabă... va ajunge la un amor propriu bolnăvicios, timid, vanitos și reflexiv. GHEREA, ST. CR. II 298. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Un asemenea vanitos, cu dibăcie folosit, multe și mari servicii le-ar putea mijloci. C. PETRESCU, A. R. 17. DLRLC
  • 2. (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă vanitate. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.