13 definiții pentru vandalism

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VANDALISM, (2) vandalisme, s. n. 1. Distrugere a unor opere de artă, a unor edificii publice etc. 2. Faptă de vandalism (1). – Din fr. vandalisme.

vandalism sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: (rar) ~e, (îvr) ~uri / E: fr vandalisme] 1 Comportament violent și distructiv, manifestat gratuit. 2 Distrugere a unor valori culturale, artistice etc. 3 (Pgn) Distrugere sălbatică și nejustificată.

vandalism s.n. Atitudine, manifestare, faptă de vandal. ♦ Spec. Distrugere a bunurilor și a valorilor culturale și artistice ale unui popor, ale unui oraș etc.; distrugere barbară, nejustificată. • /<fr. vandalisme.

VANDALISM s. n. Distrugere sălbatică a valorilor culturale, artistice etc. ale unui popor; p. gener. distrugere sălbatică și nejustificată. – Din fr. vandalisme.

VANDALISM s. n. Acțiune de distrugere sălbatică a valorilor culturale, artistice etc. ale unui popor (v. barbar ie ); p. ext. distrugere stupidă, fără rost. Bătrînul își aduse aminte de vandalismul din scrin. ZAMFIRESCU, la CADE. Alergă la Galați să vadă cetatea... Vai! și pe aceasta vandalismul o surpă. NEGRUZZI, S. I 203.

VANDALISM s.n. Distrugere a bunurilor și a valorilor culturale ale unui popor, ale unui oraș etc.; distrugere barbară, nejustificată. [Cf. fr. vandalisme].

VANDALISM s. n. distrugere a bunurilor și a valorilor culturale și artistice ale unui popor, oraș etc. (< fr. vandalisme)

VANDALISM n. 1) Faptă de vandal; distrugere a bunurilor și a valorilor culturale ale unui popor. 2) Comportare de vandal; barbarie. /<fr. vandalisme

vandalism n. faptă de Vandali: distrugere stupidă a monumentelor artei sau științei.

*vandalízm n., pl. e. Purtare de Vandal, distrugere de monumente, de opere de artă și de orĭ-ce lucrare. (Acest cuvînt a fost întrebuințat întîĭa oară de episcopu Embermesnil contra distrugătorilor în timpu mariĭ revoluțiunĭ franceze).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vandalism s. n., pl. vandalisme

vandalism s. n., (fapte) pl. vandalisme

vandalism s. n., (fapte) pl. vandalisme

Intrare: vandalism
vandalism substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vandalism
  • vandalismul
  • vandalismu‑
plural
  • vandalisme
  • vandalismele
genitiv-dativ singular
  • vandalism
  • vandalismului
plural
  • vandalisme
  • vandalismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vandalism, vandalismesubstantiv neutru

  • 1. Distrugere a unor opere de artă, a unor edificii publice etc.; faptă de vandal. DEX '09 DLRLC DN NODEX
    • format_quote Alergă la Galați să vadă cetatea... Vai! și pe aceasta vandalismul o surpă. NEGRUZZI, S. I 203. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Distrugere sălbatică și nejustificată. DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Bătrînul își aduse aminte de vandalismul din scrin. ZAMFIRESCU, la CADE. DLRLC
  • 2. Faptă de vandalism (1.). DEX '09
  • 3. Comportare de vandal. NODEX
    sinonime: barbarie
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.